Adrian la Curtea Veche. Romania. Anul 2009.
Povestea (din pacate inca reprezentativa pentru Romania anului 2009): un bloger pe care nu îl cunosc dar il respect pentru ceea ce face, Adrian Ciubotaru, duce în momentul de faţă o luptă dura si urâtă cu Editura Curtea Veche din Bucuresti. Motivul este unul de bun simţ care, din fericire pentru Adrian, are şi baze legale, dovedite de un contract semnat şi ştampilat de ambele parti.
Pe scurt, omul primise acceptul pentru publicarea primei sale cărţi, Producătorii de Gresie, din partea editurii mai sus menţionate. S-au semnat hârtiile, s-a dat chiar şi un termen limită (septembrie 2008), iar acum, în luna martie 2009, după îndelungi discuţii şi mailuri schimbate între Adrian şi diverşi reprezentanţi ai editurii Curtea Veche, contractul s-a dorit reziliat, iar autorul lăsat cu ochii în soare.
Aşa cum era normal, în cazul în care editura nu-şi respecta termenii contractuali, hârtiile nu puteau pur şi simplu să dispară, motiv pentru care Adrian le-a cerut daune. Ştiu că în România pare – din pacate – anormal ca fiind la început de drum într-un domeniu, să accepţi o reziliere de contract aşa pur şi simplu, doar pentru că ei sunt mari şi puternici, iar tu relativ mic şi destul de necunoscut, dar înainte de toate suntem oameni, iar între oameni trebuie să existe respect reciproc, indiferent de statutul social sau poziţie ierarhică si reguli unanim acceptate.
Cititi aici intreaga poveste! Va las singuri sa trageti concluziile!
P.S. Cand mai vad tarasenii de felul acesteia (si sunt frecvente la noi, din pacate) imi dau seama ca inca imi doresc tare, tare mult ca Maria, fiica mea, sa creasca intr-o alta lume…
Lasa un comentariu
Sondaj de opinie (lunar)
Am reluat o tema mai veche adresata in acest colt de pagina virtuala pentru ca imi doresc sa am cati mai multi respondenti la aceasta intrebare!
Loading ...
La drept se invata “contractul este legea partilor.” In teorie suna bine, in practica un contract e doar o hartie. ATAT !
Din pacate asa este! Si nu e deloc normal!
Daca am inteles eu corect, autorul cartii inca se mai gindeste daca sa ii dea in judecata sau nu, lucru pe care, sincer, nu il inteleg. Daca stie ca are dreptate, nu inteleg de ce mai ezita. Scriind pe blog, nu poti sa cistigi decit solidaritatea celorlalti. Atit. Daca nu o face, vorbim deja despre altceva: despre resemnarea tipic romaneasca, din cauza careia situatia actuala se va perpetua.
Insusi acest Adrian Ciubotaru este o carte. O carte proasta, de altfel. O carte pe care o rasfoiesti in speranta ca gasesti macar un citat de valoare, dar ajungi repede sa fii dezamagit de calitatea scrisului.
In rest, este o persoana ingusta si ingalata care se chinuie sa faca un joc de cuvinte.
De ce nu povesteste despre apucaturile lui si ale familiei sale, despre frustrarile lui din copilarie care se reflecta in comportamentul lui?
Te autointitulezi “geniu” – jignitor, as putea spune, Adriane! Geniile, pana la varsta ta, aveau deja recunoscute si valorificate multe calitati artistice. Daca ai fi fost considerat si de altii ceea ce iti place tie sa crezi ca esti, s-ar fi batut Editurile pentru un manuscris de-al tau, nu ai fi implorat tu sa fii in seama.
Nu mai fi atat de tolerant fata de toate imperfectiunile tale si fata de caracterul tau care provoaca scarba oamenilor care ajung sa te cunoasca asa cum esti tu in realitate! Apuca-te de lucruri serioase si, mai mult decat atat, GET A LIFE!!!
PS: Nu sunt angajat al acelei Edituri, nici nu figurez pe statul ei de plata. In schimb, imprejurarile m-au obligat, la un moment dat, sa ma impiedic de aceasta carte unsuroasa numita “Adrian Ciubotaru”.
Trebuie sa fac doua precizari: aici nu e vorba de calitatea scrisului lui Adrian ci de nerespectarea unor date contractuale (de fapt a unui contract intreg!). Cand editura Curtea Veche, in 2008, a semnat contractul incriminat stia clar ce carte urmeaza sa publice! Corect, nu?
Iar in al doilea rand cred ca taria opiniilor de mai sus meritau o semnatura pe masura! Anonim e, totusi, mult prea putin!
Am exprimat, in mod metaforic, ceea ce este el, ca si om : “Adrian Ciubotaru este o carte (…) O carte pe care o rasfoiesti in speranta ca gasesti macar un citat de valoare, dar ajungi repede sa fii dezamagit de calitatea scrisului.” . “Calitatea scrisului” se refera la caracterul sau.
In ceea ce priveste semnatura, da, aveti dreptate, mi-ar fi placut si ar fi fost fair sa inchei prin a-mi scrie numele, dar, din motive intemeiate, sunt obligat sa scriu “anonim”.
Multumesc,
Mulţumesc pentru acest articol!
Zoli, a-i da în judecată este doar una din variante.
Între timp, am găsit un avocat, însă până la proces vom înainta o ofertă. Dacă nu iese nimic din negocieri, le voi iniţia unui proces, cu siguranţă.
Multa bafta! Lucrurile nu trebuie lasate asa. Oricum, este regretabil ca se intimpla asa ceva. Si nu este un caz singular.
Am dat din intamplare peste chestia asta fiind abonat la newsletterul dr. Popescu al carui fan declarat sunt. Lu Ciubotaru asta i-as pune urmatoarele intrebari: Tu daca ai avea o editura ai publica in perioada asta o carte despre gresie? Daca e o carte minunata, de ce nu o publici in alta parte? Contractele pot fi reziliate? Oamenii au voie sa se razgandeasca?
el este un geniu , ce nu ai inteles…
nu-l intereseaza chestiunile astea financiare…