La multi ani, Cata!
Omul cu care am colaborat cel mai bine (eu – medic, el – kine) – vreme de patru ani – la nationala Romaniei de rugby e de mai bine de 2 ani de zile departe de tara. 7 ore diferenta de fus orar. Ma bucur pentru el. Traieste intr-o tara unde are sansa de a practica meseria asa cum trebuie. Imi pare rau ca un bun prieten (imi) e (asa de) departe! Astazi e ziua lui! Vreau doar sa ii spun – din partea mea si a fetelor mele – La multi ani, Cata! Ai grija de tine! Ne e dor de tine!
Loading ...
Se spune ca prietenia nu cunoaste limite, nu e ingradita de km, ore si fus orar. Dar…
Drept,pe langa tristetea resimtita din articolul Dvs., ma mai supara dar rau, 3 lucruri:
1. Faptul ca trebuie sa pleci, sa iei o masura radicala (nu toti fac fata intr-o alta tara) pt a putea sa te simti implinit facandu-ti (si apreciindu-se cum) meseria.
2.Faptul ca “neconventionalul” si conventionalul fac “casa buna” la un numar limitat de oameni…nu vi se pare ca sunt din ce in ce mai putini?
3. “Ciolanele” si toti muschii. De la munca din gradina in contrapartida cu ploaia mi s-a tras.
Stiti ce as face eu? E imposibil sa nu fi avut un tabiet si l-as face azi gandindu-ma la acel prieten drag…
Numai ganduri bune!
MB
Multumesc mult, Maia! Un comentariu asa de frumos…
Merci Alin,
Am vazut cam tarziu articolul (gratie mesajului tau) insa am capacitatea de a citi dincolo de cuvinte si simt incarcatura urarilor tale (si a fetelor bineinteles pe care te-as ruga sa le pupi din partea mea). Iti multumesc pentru ganduri si pentru ca … sunt in continuare unul dintre bunii tai prieteni. Imi lipseste compania voastra si sper ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa putem sa ne vedem mai des. Uitand adesea de persoana noastra, ne epuizam energia aducandu-ne contributia la binele altora. Ar fi bine sa ne consacram putin timp si pentru noi.
Mi-au placut tare, Cata, ultimele doua propozitii ale comentariului tau! Ai mare dreptate! Inca o data – La multi ani si tot binele din lume!