Mass-media si sistemul de educatie – interactionarea si cauzalitatea reciproca

In mod normal coloana din stanga e coloana articolelor mele. Pentru ca invitata mea de astazi nu are tangente cu domeniul meu de activitate principal si pentru ca articolul merita din plin expunere va invit sa cititi cele ce urmeaza:

Cultura mass-media are continuturile si valorile sale, limbajele, structurile si efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituita deopotriva atat din valori spirituale obiective cat si din trairea lor aievea, dintr-o cultura produsa (continuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cat si din una traita, asimilata mai mult sau mai putin activa. In literatura de specialitate unii autori identifica cultura mass-media cu o cultura de masa. T. Huseni si H. Culea fac, totusi o distinctie intre acestea. Cultura mass-media ar fi o cultura specializata pentru diferitele canale mass-media, dar ea se incadreaza in ansamblu culturii de masa. Tipul de cultura mass-media ni se infatiseaza ca un aglomerat de continuturi dintre cele mai diverse, incarcate cu o multime de sensuri si semnificatii, si comunicatiile milioanelor de oameni prin intermediul noilor mijloace. Este adevarat insa ca opiniile despre valorile si eficacitatea mijloacelor de comunicare in masa sunt extrem de impartite si contradictorii.

Unii cercetatori vad mai multe efecte nocive care ar putea sa rezulte de pe urma unui contact frecvent cu televiziunea si cinematograful. Daca, de exemplu, FR. Bartlett, referindu-se la cinematograf, admite doar existenta unor influente superficiale asupra comportamentului, care s-ar mentine doar la nivelul mimetismului, al unei simple imitari trecatoare, alti cercetatori considera ca mass-media ar duce la aparitia unor fenomene de slabire a vointei, de depersonalizare, in urma consumului pasiv, nediferentiat al diferitelor filme si emisiuni. D. J. Boorstein sustine ca actiunea mass-media ar fi daunatoare formatiei morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalitati.

Copiii, tinerii, sunt sensibili la imagini si repetarea unora dintre ele, cand sunt deosebit de traumatizante pentru imaginatia lor, atrag dupa ele o rasturnare completa a ierarhiei valorilor morale, considera A. Todorovici. Asadar, din punct de vedere social, ceea ce este important nu este efectul direct al mijloacelor de comunicare in masa, cum s-a crezut uneori, ci forma in care tinerii isi reprezinta valorile sau modelele la care ei asociaza diferite valori. Probleme deosebite ridica apoi happy-end-ul, adica acele filme care infatiseaza fel de fel de vicii, astel incat la sfarsit triumfa puritatea asupra viciilor. Sunt foarte multe filme create la noi si in strainatate presarate de la inceput si pana la sfarsit cu tot felul de atrocitati, sadism, pornografie si jafuri, dar eroul pozitiv iese intotdeauna invingator in cele din urma si viata isi urmeaza cursul ei normal. Fireste, happy-end-ul in sine, nu este ceva daunator, atata vreme cat el deriva in mod normal din cursul faptelor si evenimentelor prezentate si aduce spectatorului/ telespectatorului un sentiment de satisfactie, de optimism de incredere in triumful binelui asupra raului.
Dar cu totul alta este valoarea lui in filmele create in mod expres in conceptia unui happy-end impus prin artificii si urmarind alte scopuri decat cele educativ culturale, umanizante. Se aduc numeroase critici comunicatiilor de masa si pentru faptul ca au cultivat un anumit conformism social, ca ar duce in mod inevitabil la omogenizarea, stereotipizarea sau standardizarea comportamentelor. Principala problema care se pune este: mass-media faciliteaza efortul integrarii sociale a tinerilor, sau dimpotriva creeaza sau adancesc o prapastie intre ele si societate.

Mass-media incearca sa satisfaca interesul pe care elevii, tinerii il manifesta pentru cunoasterea marilor probleme cu care se confrunta societatile contemporane de la noi si de aiurea. Din analiza preferintelor exprimate de esantionul de elevi supus cercetarilor reiese interesul (cel putin la anumite varste) pentru cunoasterea celor mai variate stiri, noutati despre evenimentele curente (sociale, politice, economice, culturale) interne si internationale. Din acest punct de vedere, nu exista alte mijloace mai prompte si mai eficiente decat comunicatiile in masa, tehnicile audio-vizuale indeosebi, care sa redea cu mai multa autenticitate evolutia vietii social-politice, desfasurarea evenimentelor si a faptelor din viata cotidiana a tarii, inclusiv evenimentele istorice. De asemenea, exista o serie de emisiuni de radio si televiziune, filme, rubrici in paginile revistelor si ziarelor, afise, etc., de orientare scolara si profesionala. O serie de cercetatori considera ca intre mass-media si deteriorarea morala a vietii sociale exista o stransa legatura. In sprijinul acestor afirmatii, cercetatorii supun atentiei o serie de acte antimorale si antisociale la care ar fi incitati copiii, adolescentii si tinerii. Se au in vedere mai ales acele manifestari de conduita care prin insasi evolutia lor, de la o anumita varsta se pot impune in viata acestora.

O serie de date deduse din studiul empiric sau stiintific al realitatii, ne dau posibilitatea, asa cum remarca G. Cohen-Seat referindu-se la fenomenul cinematografic, sa admitem prin extensiune ca intreaga viata sociala a individului este afectata de pe urma influentelor exercitate de mass-media. O anumita precocitate este posibil sa apara si din acest punct de vedere la copii, deoarece un contact sistematic al copilului cu mesajele audio-vizuale tinde sa il introduca in problematica vietii social-politice. Acest lucru poate fi folositor pana la un punct. Informatia este utila dar nu in exces. Prin intermediul mesajelor audio-vizuale este cultivata si sensibilitatea individului. Inca un prilej prin care copilul si mai apoi tanarul isi imbogateste propria formare si personalitate.
In opinia lui H. Culea, mass-media ajuta la integrarea social-culturala a auditoriului, mai cu seama prin inlesnirea capacitatii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, intareste sentimental responsabilitatii sociale, sentimentul daruirii, trebuinta comunicarii, cultiva aspiratii, idealuri.
Jean Rousselet aduce insa si alte date privind efectul mass-media asupra copilului si tanarului, nu tocmai promitatoare. El spune:’’unii copii deceptionati de a descoperi odata cu varsta o lume foarte diferita de cea prezenta pe ecrane se razvratesc si cauta sa prelungeasca in viata de fiecare zi fictiunile cu care au fost obisnuiti. Refuzand sa se integreze in societate, ei se straduiesc sa o modeleze dupa imaginea care li s-a aratat si in mod inevitabil, intra in conflict cu toti cei care nu impartasesc vederile lor romantioase.

In cadrul cercetarilor efectuate am intalnit parinti si profesori care au sesizat faptul ca mass-media genereaza tensiuni, controverse, stari conflictuale intre copii si parinti, cei tineri inclinand sa adopte atitudini care contravin unor conceptii, mentalitati incetatenite in familie, numai pentru a fi in contradictie cu parintii si pentru a imita modelele prezentate in mass-media. Sunt criticate mijloacele de comunicare in masa pe motivul ca ar contribui la exaltarea erotismului si la accentuare sexualitatii, ar stimula violenta si s-ar face vinovate de cresterea delicventei minore si chiar a criminalitatii juvenile, ori de incurajarea toxicomaniei. Mass-media este considerata responsabila de coruptia si decaderea morala a unor adolescenti.

Dupa 1989, odata cu cresterea fluxului international, copii, adolescentii au fost pusi in situatia de a alege. Din pacate, nu putini aleg violenta, crima, pornografia, toate prezentate pe larg in mijloacele de comunicare in masa. De cand exista peste 30 de programe de televiziune, tinerii nu mai aloca timp lecturii!. Aceasta sa fie oare societatea prezentului sau mai mult a viitorului? “Expunerea” copiilor si a adolescentilor la influentele mass-media este un fapt de netagaduit. Constienti sau nu, multi dintre ei se lasa “impresionati” de etalarea frecventa si intensa a erotismului si violentei de pe ecran. Scoala face ceva? De cele mai multe ori NU! Nu poate interzice, dar nici nu cauta mijloace prin care sa inlocuiasca preocuparile elevilor sau sa le schimbe opiniile legate de preferintele lor nu tocmai ortodoxe si de propunerile venite din partea mijloacelor audio-video (mai ales).
Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, sustin ideea ca mass-media, si in mod special filmul, pledeaza in favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a cinematografului efectuate in 1930 de H. Blumer au relevat ca love-making-ul (felul de a face curte) al adolescentilor era mimat dupa comportamentele respective din filme. Pe de alta parte, vedetele insele intretin asemenea modele nu numai prin rolurile jucate in filme, ci si prin modul lor de viata. De la promovarea erotismului si pana la accentuarea sexualismului nu este decat un pas.
Mass-media este facuta raspunzatoare si pentru accentuarea violentei si a brutalitatii la copii. Filmele, serialele, pun accentual pe actiune, violenta, agresivitate, bataie, crima, asasinate, hotii, jafuri, etc. Acest lucru poate fi regasit si in emisiunile de stiri ale posturilor de televiziune. Cu cat informatia este mai socanta, chiar tragica, cu atat ea este considerata mai importanta si are un impact mai mare. Astfel de imagini provoaca la copii supraexcitare puternica, ii incita la violenta, la brutalitate. Violenta in fictiune se transpune cu usurinta in acte reale de violenta. J. Cazeneuve spune ca raul cel mai mare nu consta in aceea ca se arata scene de violenta, ci ca se creeaza acel amestec intre fictiv si real care duce la confuzie mentala si morala pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real. Adevarata semnificatie a indiferentei fata de violenta, atat violenta in fapt, cat si violenta in fictiune, este devalorizarea ideii de umanitate.

Majoritatea cercetarilor au concluzionat ca originea violentei, agresivitatii, si a imoralitatii la copii, trebuie cautata mai intai de toate in raporturile lor personale cu parintii, cu familia, cu grupurile din care fac parte, cu scoala, cu societatea. Acestia ar fi factorii principali, mass-media venind doar sa intareasca. Astfel, incitatia mass-media la acte reprobabile ar devenii eficace numai atunci cand ar gasi un teren propice la subiectii supusi si altor influente care le pot crea stari de dezechilibru. R.Blehei, cercetator psihiatru din Columbia, afirma ca pentru tinerii si adolescentii care prezinta tulburari, televiziunea este o scoala pregatitoare pentru delincventa.
Dupa cum am incercat sa aratam pana aici, mass-media nu este un factor de neglijat in educatia tinerilor. In acest context, care este rolul scolii si care este relatia dintre ea si mass-media?
Cantitativ informatia globala ditribuita prin scoala este contrabalansata de cea care provine de pe alte canale, iar sub aspect calitativ informatia de tip mass-media este oferita in contexte cu totul diferite.

Pentru o educatie eficienta, scoala si mijloacele de informare in masa trebuie sa se afle intr-o stransa legatura, sa se completeze, sa coopereze atat cat se poate. Scoala poate sa gaseasca un sprijin deosebit de pretios in continuturile difuzate de noile tehnici de comunicatie sub raportul intregii informatii, al stimularii motivatiei invataturii, al activizarii. Relatia reciproca dintre scoala si mass-media se intregeste si mai mult daca se ia ca element de referinta elevul. Elevul de astazi este diferit de cel de acum 5 ani. Profesorul trebuie sa incerce sa valorifice potentialul instructiv si educativ ce rezulta de pe urma contactului elevului cu mass-media. Lectia a fost si a ramas in cadrul cel mai potrivit de corelare a informatiilor primite cu ajutorul mijloacelor de comunicare in masa.
Nu trebuie neglijat nici faptul ca impactul mass-media cuprinde atat elevul cat si profesorul. El are numeroase posibilitati sa faca din informatiile primite prin intermediul mass-media motive de incitare a elevului la noi forme de actiune si comportament.
Desi s-au facut speculatii, considerandu-se ca aparitia mass-media duce la uzurparea prestigiului si autoritatii profesorului, ca pericliteaza increderea elevului in autoritatea dascalului, cercetarile au demonstrat ca nimic din toate acestea nu se intampla.
Intr-o societate dominata de mass-media, scoala va avea din ce in ce mai mult functia nu numai de transmitere a informatiei, ci si aceea de selectie, structurare si sistematizare a informatiei. De asemenea, scoala trebuie sa gaseasca mijloace si modalitati prin care sa contraargumenteze dorinta tinerilor de a intrebuinta informatiile in scopuri antisociale.
Scoala trebuie sa dezvolte la elevi, spiritual critic, sa promoveze capacitatea de discernamant si de judecata, fata de un limbaj atat de echivoc cum este acela audio-vizual, sa nu accepte fara un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce vad, sa-i ajute sa-si insuseasca criterii de apreciere, ierarhizare si selectie, de evaluare si sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalansa informationala.
Atata timp cat educatia cu ajutorul mass-media este facuta riguros si inteligent, si atata timp cat scoala nu pierde din vedere influenta certa pe care o au mijloacele de informare in masa asupra copiilor, situatia ramane sub control.

Psiholog, Otilia Spataru Ostrotky

2 comentarii