Articulatia cotului – normal vs. patologic

Cotul este o articulaţie formată de trei oase lungi, care se îmbină în porţiunea mijlocie a braţului. Osul braţului ( humerus ) întâlneşte osul din zona internă a antebraţului ( ulna ) şi pe cel din zona externa ( radiusul ) pentru a forma o articulaţie asemănătoare unei balamale. Din articulaţia cotului se pot realiza mişcări de flexie ( înainte şi înapoi ), precum şi rotaţie internă şi externă. Muşchiul biceps este principalul muşchi care realizează flexia antebraţului pe braţ, iar tricepsul extensia. Porţiunea osoasă externă de la nivelul cotului este reprezentată de epicondilul lateral, parte a osului humerus. Inflamarea tendoanelor care se inseră la acest nivel cazează boala numită epicondilita laterală sau cotul tensimenului. În mod asemănător, porţiunea internă a cotului este reprezentată de o proeminenţă osoasă numită epicondilul medial. Inflamarea tendoanelor de la acest nivel cauzează epicondilita medială sau cotul jucătorului de golf.

Un sac plin cu lichid ( bursa ), al cărei rol constă în reducerea forţei de frecare la acest nivel, acoperă porţiunea exterioară a cotului ( bursa olecraniană ).

Cu mâinile întinse pe lângă corp şi palmele privind spre înainte, puteţi observa că mâinile şi antebraţele sunt uşor îndepărtate de corp. Existenţa unui unghi de 5 – 15 grade este normală şi permite mişcarea antebraţelor în mers fără să atingă şoldurile, şi, de asemenea, transportul diferitelor obiecte. După existenţa unor fracturi la nivelul cotului, acest unghi poate creşte şi antebraţele se îndepărtează prea mult de corp, sau poate să scadă, generând aşa-zisa deformare în pat de puşcă

Durerea la nivelul cotului poate fi generată de numeroase probleme. La adulţi este des întâlnită tendinita, care constă în lezarea şi inflamaţia tendoanelor ( ţesuturi care leagă muşchiul de os ). Alte cauze frecvente ale durerii de la nivelul cotului sunt: bursita ( inflamaţia sacului plin cu lichid din jurul cotului, situat imediat sub piele ); artrita ( îngustarea spaţiului articular şi pierderea cartilajului de la nivelul cotului ); fractura şi luxaţia cotului; infecţiile cotului.

Tendinita reprezintă iritaţia şi inflamarea tendonului. Apare ca o consecinţă a unui traumatism, a suprasolicitării sau odată cu vârsta, pe măsură ce tendonul îşi pierde elasticitatea. Orice activitate care implică mşcări prelungite, repetitive ale musculaturii antebraţului pot cauza tendinita cotului. Poate să apară şi în cadrul unor boli sistemice, precum artrita reumatoidă sau diabetul zaharat. Cele mai frecvente simptome sunt sensibilitatea locală, durerea, care se accentuează odată cu mişcarea cotului.

Cei care practică sporturi cu racheta sunt predispuşi la o lezare a tendoanelor din partea externă a cotului, situaţie cunoscută drept cotul jucătorului de tenis. Cei care practică golful sunt predispuşi să se acidenteze la nivelul tendoanelor din partea internă a cotului. Alte cauze frecvente ale tendinitei cotului sunt grădinăritul sau suprasolicitarea încheieturii mâinii.

Cotul tenismenului e caracterizat de inflamaţie şi durere la nivelul zonei superioare a antebraţului, pe exterior, în vecinătatea cotului. Situaţia e cauzată de rotirea repetitivă a mâinii sau a antebraţului, generând ruptura parţială a fibrelor tendonului. Amplitudinea de mişcare a cotului este păstrată, articulaţia în sine nefiind afectată, iar durerea se accentuează spre sfârşitul zilei. Examinarea radiologică indică de obicei relaţii normale, dar uneori pot să apară depozite de calciu la nivelul tendonului daca boala a avut o evoluţie mai lungă. Tratamentul presupune aplicare de gheaţă, repausul segmentului afectat şi medicaţie antiinflamatoare, precum aspirină sau alte antiinflamatoare nesteroidiene: diclofenac, ibuprofen. Bandajul compresiv ( strap ) sau o orteză pot fi utile. Injecţiile locale cu cortizon sunt indicate în tratamentul durerii persistente. În cazurile severe se realizează repararea ortopedică ( chirurgicală ).

Cotul jucătorului de golf prezintă aceleaşi caracteristici descrise mai sus, la cotul tenismenului, excepţie făcând localizarea durerii, la nivelul porţiunii interne a cotului.

Bursita olecraniană ( inflamaţia bursei ) poate să apară ca urmare a accidentării sau a traumatismelor minore, ca rezultat al bolilor sistemice precum guta sau artrita reumatoidă, ori poate fi datorată unei infecţii locale. Bursita e caracterizată de apariţia unei “ umflături” la vârful cotului, în timp ce amplitudinea de mişcare este păstrată.
Fracturile pot să apară în interiorul articulaţiei cotului sau în imediata vecinătate. Fracturile necesită imobilizare în aparat gipsat, sau, uneori, intervenţie chirurgicală deschisă.
Dislocarea sau luxaţia reprezintă deplasarea unei părţi din organism ( de obicei o articulaţie ) din poziţia ei normală.

În dislocarea capului radial, antebraţul îşi pierde poziţia normală la nivelul articulaţiei cotului. Această situaţie este întâlnită frecvent la copiii care încep să meargă şi este cauzată de o smucitură bruscă executată la nivelul mâinii sau antebraţului. Situaţiile cel mai des întâlnite sunt cele în care adultul apucă copilul de mână pentru a preveni o căzătură, pentru a-l grăbi sau pentru a-l ajuta să urce scara. Aceste leziuni apar cel mai frecvent sub 5 ani; după aceasta vârstă oasele şi ligamentele copiilor devin mai puternice şi incidenţa accidentărilor de acest tip este mult redusă.

Luxaţia cotului se datorează întinderii sau rupturii unuia sau mai multor ligamente ale cotului. Această situaţie poate să apară atunci când cotul este în hiperextensie sau este comprimat într-o coliziune fermă. Severitatea accidentării depinde de numărul ligamentelor afectate şi de tipul leziunii ( ruptură parţială sau totală ). Tratamentul presupune aplicare de gheaţă, repaus, imobilizare, compresie, medicaţie antiinflamatoare.

Artrita cotului ( inflamaţia articulaţiei cotului ) apare ca rezultat al bolilor sistemice, precum artrita reumatoidă, gutoasă, psoriazică, spondilita anchilozantă, artrita reactivă. Apar semne de inflamaţie la nivelul cotului: căldură, roşeaţă, durere şi scăderea ampitudinii de mişcare din cauza articulaţiei umflate.

Artrita septică ( infecţia articulaţiei cotului cu bacterii ) este destul de rară. Apare mai ales la pacienţii cu imunitatea scăzută, diabetici, la cei care iau cortizon sau cei care-şi administrează droguri intravenos. Cei mai frecvenţi agenţi cauzatori ai acestei boli sunt stafilococul şi streptococul. Artrita septică la nivelul cotului impune tratament antibiotic şi adesea drenaj chirurgical. Caraceristicile bolii sunt umflarea articulaţiei cotului, căldură, roşeaţă, durere şi reducerea amplitudinii de mişcare. Artrita septică se asociază frecvent cu febră, transpiraţii, frisoane.

Sindromul de compresiune a nervului ulnar – nervul ulnar trece prin spaţiul dintre vârful cotului şi ulna ( osul intern al antebraţului ). Cele mai frecvente cauze de accidentare la acest nivel sunt traumatismele directe, cauzatoare de fractură sau dislocare a cotului, presiunea externă prelungită la nivelul nervului sau compresia acestuia din cauza inflamaţiei şi lezării structurilor învecinate. Uneori, factorii mecanici amintiţi mai sus pot fi însoţiţi de ischemie în zona respectivă ( deficit de oxigen din cauza scăderii fluxului sanguin ).

Când nervul ulnar este comprimat, apare o senzaţie de amorţeală şi furnicături la nivelul degetelor mic şi inelar. Poate să apară şi durere la nivelul întregului antebraţ, mai ales în porţiunea internă a acestuia. Dexteritatea la nivelul mâinii poate fi şi ea afectată. Uneori, senzaţia de amorţeală reapare la manevra de ridicare a membrului superior.
Tratamentul constă în evitarea repetării traumatismului sau a presiunii crescute la nivelul cotului şi repaosul articulaţiei. Ocazional gheaţa poate ajuta. În cazurile severe, poate fi necesară repoziţionarea chirurgicală a nervului ulnar, astfel încât să nu mai fie comprimat de structurile înconjurătoare.

24 comentarii