Doua articole…
… despre sport, sanatate, onestitate, lupta si omenie. Mi-au placut prea mult si le redau aici integral.
Primul – al lui Catalin Tolontan: E putin pentru ca din putin se fura mult
Important şi iritant. Două întîmplări reale descriu starea ţării
1. Trei camere de la parterul Spitalului de Urgenţă Floreasca alcătuiesc zona UPU. Literele descriu Unitatea de Primiri Urgenţe şi locul unde strădaniile cîtorva zeci de suflete în alb, verde şi roşu se opun morţii. Fără trimitere şi fără şpagă, aici ajung prima oară oamenii care-şi caută salvarea.
Acum 10 ani, UPU era un miracol pentru România. Dacă poţi găsi frumuseţe în ştiinţă şi în lupta cu sursa umană a durerii, iată locul!
Ceva s-a dus. Curăţenia a dispărut, aparatele par mai puţine, au rămas doar o parte din oameni şi reflexele profesionistului a cărui reuşită e diminuată de la an la an de piedicile în a-şi face treaba. Ce s-a întîmplat e greu de spus şi răspunsul trebuie căutat la Poliţie şi Parchet, nu în Manualul de Anatomie al lui Gray.
O asistentă de elită a plecat pe post de babysitter, dublîndu-şi salariul de 13 milioane vechi. Medici cu mii de pacienţi salvaţi se roagă să primească fonduri vitale. Zeci de ani de şcoală şi de efort ai doctorilor stau la mîna unor oameni din ministerul unde banii se topesc. Deşi cheltuielile pentru sănătate, că tot se vorbeşte acum de buget, au crescut de la an la an, sistemul decade, iar disperarea tăcută a celor de la UPU e ceea ce se vede dintr-un dezastru naţional provocat de cei care fură!
2. Imediat după instalarea în poziţia de ministru al sportului, acolo unde bugetul federaţiilor s-a înjumătăţit pe 2010, Sorina Plăcintă a cerut zugrăvirea biroului.
Suma propusă era uriaşă, aproximativ 100 de milioane de lei, şi funcţionarii s-au speriat, mai ales că ecourile cazului Ridzi bîntuiau încă în Vasile Conta. “Nu facem asta!”, au avut ei curajul să spună, în ciuda insistenţei.
Pe furiş, aşa se fac lucrurile cinstite, pe furiş!, au găsit o variantă de a zugrăvi ei biroul, scoţînd în total 1 milion din buzunarul propriu şi lăsînd firma preferată cu buza umflată.
Întîmplarea e, desigur, meschină ca scară. Dar descrie contextul întregit care, pe de o parte, face să dispară banii şi, pe de altă parte, îl lasă acasă pe Ivan Patzaichin, după 18 ani, ca să nu mai urce la Piatra Arsă, pentru că nu mai e antrenorul lotului de kaiac-canoe. Dacă n-are bidinea! sursa: www.tolo.ro
Al doilea – al lui Adrian Georgescu : Sportul – ca factor al inumanului
Ce e sportul în România? Cel din urmă domeniu în orice înşiruire, un rest onorabil, cel care trage uşa că se face curent. După ce a fost alăturat “Turismului” în nomenclatorul guvernamental, s-a regăsit apoi la braţ cu “Tineretul”, devenind acum codiţa sunătoare din “Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului”. Peste câţiva ani putem avea “Ministerul Sucului de Mere, Tipizatelor, Revelionului, Amenajărilor Interioare şi Sportului”. Important este să existe, ca intenţie onorabilă, niciodată însă ca o faptă consumată, şi să se mulţumească primind cât mai puţini bani. Dacă ministerului i s-ar compune un imn, “sportului” i-ar reveni doar onoarea de a da rima, caz în care prima opţiune de împerechere ar fi “ochii mortului”. În numirea domnului Funeriu ca jongler cu patru ouă ministeriale văd astfel singura potrivire înţeleaptă, căci situaţia în respectivele domenii poate fi perfect descrisă prin cuvântul “funerar”.
Uneori, sportul poate reuşi miracole. Ultimul film al lui Clint Eastwood, “Invictus”, care va rula în curând pe ecrane, povesteşte un astfel de caz. În 1994, după 27 de ani de temniţă – răstimp în care a susţinut orice adversar al naţionalei de rugby a Africii de Sud, Springboks, compusă din albi -, proaspăt alesul preşedinte al Africii de Sud, Nelson Mandela, a înţeles că el este primul care trebuie să se schimbe. Ca urmare, printre strategiile de cucerire a pieţelor şi atragerea de capital într-o ţară care ieşea dintr-un boicot de lungă durată, îşi face loc şi rugbyul, ca joc de echipă pentru milioane de oameni situaţi pe poziţii adverse.
“Acest rugby e un calcul politic …”, sugerează, în film, asistenta lui Mandela. “Nu, e un calcul al omenescului”, o corectează acesta. Mandela a reuşit în 1995 ceva mai important decât să ajute la câştigarea unei Cupe Mondiale: a pornit, concret şi fără ezitare, închegarea unui popor. În România, asistăm însă la dezintegrarea unei naţiuni, iar asta se vede şi din modul în care educaţia, sportul şi cultura au fost tratate în ultimii 20 de ani . În loc de “Invictus”, avem “Vae victis”, neînvinşii sunt priviţi şi trataţi ca nişte asistaţi, suferinzi de boala ruşinoasă care e performanţa. Cei care au fost primii în lume sunt mereu lăsaţi la urmă în România. Nici măcar orgoliul tâmp al comuniştilor de a arăta lumii ca au cei mai buni sportivi n-a rămas, doar dorinţa mediocrităţilor de a-şi construi podiumuri, lăsând campionii să se bucure de umbră.
Aici, calculul despre care vorbea Mandela e întotdeauna politic, coeficientul de “înomenire” al sportului e sărăcit în mod constant. Preşedintele nu trebuie să se schimbe, premierul şi miniştrii de profesie nu trebuie să se schimbe, doar şirul cuvintelor în spatele cărora se ascunde sportul e necesar să crească, de la guvern la guvern. sursa: www.adriangeorgescu.ro




Da….articolul D-voastra ma duce cu gandul la ministrii de azi care se prezinta in fata auditoriului ca un student,,bagabont,,presat de ultimele examene,care sta o noapte cu cartea pe genunchi,iar dimineata iese in fata profesorului cu o fata de duda si cu freza data cu apa,si incearca sa convinga auditoriul cu un discurs tamp,fara continut.
Corect! Doar ca articolele nu sunt ale mele!
buna ziua ma numesc andreea am 19 ani si aprope 100kg si mi-as dori foarte mult sa slabesc dar programul care il am nu imi da voie s fac sport si mananc decat o data pe zi si doar seara cand ajung acasa si plus de asta situatia materiala nu imi permita sa imi cupar mancaruri separate de familia mea tatal meu este bolnav si trebuie sa manance tot felu de mancaruri si ii plac foarte mult dulcurile si ma tenteaza si pe mine,
Vas rug daca se pote sa imi dati si mie niste retete sa pot sa slabesc si eu
Va multumesc!
Nu exista solutii general valabile si sunt convins ca tu stii asta! Sunt prea multe variabile care nu pot fi discutate decat face to face!
buna ziua,domnule doctor.sunt sorana si am 17 ani o inaltime de 1.69cm si o greutate de 67,7 kg.urmez regimul disociat(3 zile consum numai fructe si legume,3 zile carne de orice fel si 3 zile branzeturi,lactate)beau in fiecare zi ceai verde dar de vreo 2 saptamani nu am mai dat jos niciun kg.(tin dieta din septembrie si am reusit sa dau jos 12 kg).imi puteti da vreun sfat?ce as putea sa fac pentru a scadea in greutate?multumesc!
miscare faci? cata? cum?
da..miscare fac de 2 ori pe saptamana la scoala si joc volei.acasa fac abdomene cate 50 in fiecare seara.credeti ca ma puteti ajuta?multumesc pentru raspuns!
imi puteti recomanda vreo dieta?as vrea sa mai slabesc cel putin 10 kg pana in vara!multumesc!