Interviuri

“In Romania, sistemul sanitar inca isi cauta drumul”

/
“In Romania, sistemul sanitar inca isi cauta drumul”

Alin Popescu este medic primar medicina sportiva, licentiat in chimie-fizica si psiho-sociologie, cu competente in managementul sanitar si apifitoterapie. Implicat activ in campanii de donare de sange, domnul doctor Alin Popescu ne-a vorbit despre importanta si necesitatea la nivel national a acestui act si despre calitatea serviciului medical din Romania. Totodata, am discutat despre cauzele supraponderalitatii in randul romanilor si am primit cateva sfaturi utile in combaterea acestei probleme devenita ingrijoratoare la nivel mondial, dar si despre decizia de a ramane sa profeseze in Romania.

 

1. Va implicati activ in campanii de donare de sange. De ce este important sa donam sange, care sunt beneficiile donarii de sange pentru donator si la ce riscuri se supune acesta?

Intr-adevar, am avut (si voi avea in continuare) o implicare activa in aceste campanii incepand din primavara anului 2009, eu personal fiind donator de sange din ianuarie 2006 alaturi de sotia mea. Aceste campanii se desfasoara cu o frecventa trimestriala la sediul Federatiei Romane de Rugby. Exista deja creata o stare de emulatie in randul donatorilor vechi, care se prezinta cu placere la fiecare actiune de acest tip.

Importanta acestui act relativ simplu, dar extrem de generos in esenta lui este mare in contextul actual. Spitalele din Romania se confrunta cu o criza constanta de sange, iar fara donatori aceasta stare de fapt nu poate fi depasita. Din pacate, in momentul de fata, in Romania un numar foarte mic de persoane sunt constant implicate in donarile de sange (si acest lucru se intampla in pofida faptului ca este absolut normal ca o donare sa survina la 90 de zile fata de precedenta). Riscurile la care se expune donatorul sunt practic inexistente. Mai mult decat atat, ziua de donare poate fi considerata o zi in care persoana implicata isi verifica starea generala de sanatate (si acest lucru se intampla, evident, in mod gratuit!). In afara de acest aspect, conform legilor in vigoare in Romania, donatorul beneficiaza la fiecare actiune de o zi libera platita de la serviciu (ziua donarii), 7 tichete de masa si facilitati privind transportul in comun pentru urmatoarea luna.

2. Care este traseul sangelui recoltat pana ajunge la pacient?

Traseul acesta nu este extrem de lung, dar are un punct-cheie, si anume verificarea atenta a calitatii sangelui recoltat pentru a nu periclita in niciun fel starea de sanatate a primitorului. Pe scurt, donatorul ofera putin peste 400 ml de sange, care sunt prelevati printr-un dispozitiv special intr-o punga de recoltare sterila, apoi sangele este verificat (evident, avand mare grija la grupa sangvina si la RH), este pregatit in pungile speciale pentru transfuzii (aici existand mai multe variante: sange integral, masa trombocitara etc.), apoi, in functie de solicitarile venite din partea spitalelor, acesta este directionat printr-un transport special catre unitatea sanitara solicitanta. La nivelul spitalului, unitatile de sange (pungile) sunt preluate de o persoana dedicata, care le directioneaza, la randul ei, catre sectiile solicitante, iar de aici se face pasul final catre pacientul aflat in suferinta. Poate e bine de mentionat ca sunt relativ frecvente cazurile de pacienti, mai ales in marile spitale clinice de urgenta, care au nevoie de mai multe transfuzii pe perioada internarii si, implicit, de mai multe unitati de sange.

3. Sunteti specializat pe medicina sportiva. Spuneti-ne mai multe despre aceasta ramura a medicinei, de ce ati ales-o si ce presupune ea?

Sunt, intr-adevar, medic primar de medicina sportiva, de la inceputul anului 2012. Am intrat in rezidentiat acum 12 ani cu speranta ca voi putea sa practic medicina la cel mai inalt nivel alaturi de oameni tineri, sanatosi, dar care isi forteaza zi de zi limitele fizice si, deseori, si psihice in cadrul antrenamentelor istovitoare sau al competitiilor. Ca sa revin la intrebarea dumneavoastra, aceasta ramura a medicinei, poate insuficient cunoscuta publicului din Romania, are deja o istorie importanta de cateva decenii si cel putin numele regretatului profesor doctor Ioan Dragan este cunoscut tuturor. Din pacate, in aceasta specialitate, rezidentiatul nu se poate desfasura decat in Centrul Universitar Bucuresti si sunt colegi tineri care depun armele inainte de a vedea si a intelege frumusetea acestei specialitati. Este poate singura ramura medicala in care colaborezi zi de zi cu oameni cu pregatiri complet diferite tie, dar cu care trebuie sa faci o echipa care sa genereze performanta (si aici ma refer nu doar la antrenori si jucatori, ci si la preparatori fizici, kinetoterapeuti, maseuri, psihologi, manageri de lot etc.). Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca medicina sportiva nu este o specialitate care se adreseaza exclusiv sportivului de performanta, ci ea vine la suport si catre sportivul amator. Acest sportiv amator este din fericire din ce in ce mai prezent in Romania cel putin in orasele mari si el trebuie consiliat in diverse aspecte medico-sportive cu care se confrunta, dar totodata consultat si tratat atunci cand apar inevitabilele accidentari legate de practicarea unui sport. Experienta mea de 12 ani in cadrul Federatiei de Rugby si de peste 6 ani intr-o mare clinica privata din Capitala mi-a intarit convingerea ca medicina sportiva se adreseaza in aceeasi masura sportului amator si profesionist. Poate aceasta e si provocarea cea mai frumoasa a acestei specialitati “de nisa” finalmente!

4. Care sunt cele mai frecvente probleme de sanatate ale celor care se prezinta la cabinetul dumneavoastra?

Exista 2 tipuri principale de probleme cu care ma confrunt zi de zi, sportivi care vin cu diverse accidentari si care pot fi tratati conservator sau trebuie indrumatti catre diferite specialitati chirurgicale (cel mai frecvent catre ortopedie-traumatologie sau neurochirugie) si alti sportivi care se adreseaza medicului de medicina sportiva fara a avea o suferinta in momentul respectiv, dar au nevoie de suport in activitatea desfasurata (aici existand o multitudine de aspecte de la avize medico-sportive, consiliere antidoping, sfaturi nutritionale etc.).

5. Statisticile spun ca 1 din 3 romani este supraponderal. De ce s-a ajuns in aceasta situatie? Ce ar trebui schimbat in comportamentul persoanelor supraponderale in conditiile in care stim ca majoritatea au servicii foarte solicitante si nu au timp sa gateasca sanatos sau sa faca miscare?

Statisticile din pacate au dreptate si situatia nu este singulara in Romania, ci este o problema, fara exagerare, la nivel planetar in acest moment. Aici exista doua cauze principale care pot fi invocate:

a. un aport caloric exagerat, provenit in principal din alimente inalt procesate, dulciuri rafinate, grasimi „rele”. Vorbim despre alimente cu o valoare nutritionala relativ limitata, dar cu o incarcatura calorica mare, consumate frecvent in cantitati mari, „industriale” chiar;

b. un stil de viata profund sedentar in care miscarea se rezuma de multe ori din casa la masina si de la masina la serviciu. Sportul, plimbarile lungi in aer liber, drumetiile montane sunt date uitarii fiind inlocuite aproape complet de tehnologia moderna care tintuieste persoane tinere timp indelungat intr-un fotoliu.

Din pacate, de multe ori cele doua cauze mai sus mentionate sunt prezente simultan si vorbim de persoane tinere, pana in 45 de ani, care pe fondul unui grad important de obezitate au inceput sa dezvolte patologii asociate, in special cardio-vasculare si metabolice. Ca si cum acest lucru nu ar fi de ajuns, din nefericire, in ultimul timp, se constata o crestere a consumului de droguri, de alcool rafinat, de tutun.

6. Este adevarat ca somnul insuficient favorizeaza acumularea kilogramelor? Explicati-ne mecanismul prin care odihna insuficienta duce la ingrasare.

La originea epidemiei de obezitate ce se raspandeste rapid se afla in mod cert si tulburarile de somn, a caror incidenta este, de asemenea, in crestere. Odihna insuficienta favorizeaza secretia in exces a grelinei, hormon care creste pofta de mancare, si diminueaza nivelul leptinei, hormonul care inhiba apetitul. Mai mult, s-a observat ca oamenii care dorm in mod constant 4 – 5 ore pe noapte au tendinta de a consuma alimente mai bogate in calorii dupa un program de mese haotic.

7. Cum pot slabi persoanele care se confrunta cu obezitate de gradul 3, de exemplu, dar care, in paralel, au dezvoltat si afectiuni care nu le permite practicarea sportului (astm, reumatism acut, hepatita virala acuta, spasmofilie, discopatie lombara)?

Persoanele care se confrunta cu obezitate de gradul 3 sau 4 (obezitate morbida) trebuie incadrate intr-un program extrem de strict din punct de vedere medical pentru a putea avea rezultate in demersul lor de a pierde kilograme. Nu trebuie exclusa, evident, nici chirugia care poate fi pentru unii pacienti singura solutie viabila, evident actul chirurgical fiind obligatoriu, urmat de schimbarea stilului de viata a pacientului operat. Ca sa revin la intrebarea dumneavoastra, oricum, la un obez de gradul trei, cu exceptia inotului, eu nu recomand niciun sport in prima faza. Pacientul trebuie, in primul rand, introdus intr-un program supravegheat de mese cu o disciplina riguroasa si mersul sa fie privit ca o activitate fizica utila in acest moment. Ulterior, programul se ajusteaza in functie de evolutia lucrurilor. Poate este bine de mentionat ca aceste comorbiditati trebuie tratate cu toata seriozitatea de catre specialistul abilitat sa o faca – hepatita virala de catre infectionist, astmul de catre pneumolog etc.

8. Cum vedeti sistemul medical din Romania? Care sunt principalele lipsuri din sistem cu care va confruntati dumneavoastra personal?

In opinia mea, in Romania anului 2014 avem un sistem sanitar care inca isi cauta drumul. Iar medicina sportiva, din pacate, nu face exceptie. Inclusiv Institutul National de Medicina Sportiva (INMS) din Bucuresti – forul tutelar al specialitatii mele – cu greu tine pasul cu ritmul crescut al schimbarilor din aceasta ramura medicala. Iar lipsa principala – asa cum e usor de intuit – este cea a banilor suficienti. A doua lipsa e de personal – suntem putini specialisti in domeniu, si aici ma refer atat la medici de medicina sportiva, dar si la kinetoterapeuti, maseuri, asistenti de recuperare cu experienta in sport. Sunt de 7 ani medic coordonator in cadrul FRRugby (chief medical officer) si saptamana de saptamana lupt atat pe plan medical, cat si pe plan administrativ ca lucrurile in aria mea de activitate sa fie la un anumit standard!

9. V-ati gandit vreodata sa parasiti Romania?

Da. Cu adevarat m-am gandit in anul 2007, cand fetita mea avea doar 1 an. Doream sa plec in zona franceza a Canadei, la Montreal. Am si fost acolo in vizita sa „iau pulsul”. Cateodata, simt ca am pierdut un tren important atunci, dar, de cele mai multe ori, cred ca locul meu este aici, in Romania. Intre timp, a aparut si un baiat in familia mea, fetita este deja la scoala in clasa a treia… Am prins radacini si mai adanci aici!

10. Credeti in viitorul medicinei private in detrimentul medicinei de stat? Cum vedeti cele doua sisteme peste 10 ani?

Nu as spune „in detrimentul”, ci in paralel, in complementaritate cu cea de stat. Oricum, in opinia mea, asigurarile private de sanatate vor modifica semnificativ piata serviciilor medicale. Sper ca in 5 – 6 ani, lucrurile sa intre pe un fagas normal. Cel mai castigat din aceasta asezare a lucrurilor o sa fie pacientul. Sper ca „Moartea Domnului Lazarescu” sa ramana o pelicula de pura fictiune fara niciun fel de legatura cu ceea ce se intampla in realitate!

 

Interviu publicat în Revista Galenus

Share
Leave a Reply
Your email address will not be published. *