Se poate scadea in greutatea daca se scoate din alimentatie carnea?

Raspuns: FALS
Carnea si produsele din carne nu sunt cele de care trebuie sa ne temem atunci cand tinem dieta. De cele mai multe ori cei care renunta la carne ajung sa consume intr-o maniera compensatoare o cantitate mai mare de calorii deoarece senzatia de foame este mai pronuntata (carnea fiind un aliment satios). O alimentatie bazata pe carne slaba (pui, curcam, peste), legume, furcte si produse lactate cu un procent scazut in grasime fara a se face insa excese nu afecteaza silueta in mod negativ. Cu alte cuvinte nu carnea este cea care trebuie eliminata din dieta zilnica (pentru o scadere armonioasa in greutate) ci dulciurile, painea, pastele si produsele de patiserie. Si nu in ultimul rand cei care renunta la carne trebuie sa inteleaga ca aceasta este o sursa importanta de fier si vitamina B12 substante de care organismul are nevoie.

Sunt medicamentele de slabit o varianta buna pentru o silueta de invidiat?

Raspuns: FALS
Oricat de tentant ar suna un tratament medicamentos pentru slabit implica numeroase riscuri. Utilizarea pe termen lung a unui astfel de tratament poate avea numeroase efecte negative asupra metabolismului, inimii si sistemului nervos. Marea majoritate a produselor existente pe piata contin efedrina substanta ce poate afecta sistemul nervos si inima pana la aparitia depresiei sau a aritmiilor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca dupa intreruperea tratamentului de cele mai multe ori kilogramele in plus sunt puse la loc. Avand toate acestea in vedere este de preferat unui astfel de tratament o dieta echilibrata la care se adauga practicarea in mod regulat a unei activitati fizice.

Daca se inlocuieste zaharul cu zaharina se poate slabi mai usor?

Raspuns:FALS
Despre zaharina (indulcitor artificial) s-a crezut mult timp ca este un ajutor de nadejde in combaterea kilogramelor in plus putand inlocui zaharul. Ultimele studii nutritionale arata exact contrariul si anume ca persoanele care folosesc zaharina pe post de indulcitor uzual se confrunta in continuare cu problema supraponderabilitatii. Mai mult decat atat zaharina oricat de inofensiva ar parea se pare ca provoaca numeroase atipii celulare fiind legaturi clare intre consumul acesteia si aparitia cancerului de vezica urinara, genital si de prostata. Acestea fiind spuse o varianta sanatoasa de inlocuire a zaharului rafinat este mierea de albine. Chiar daca nu doriti sa folositi zaharina trebuie sa stiti ca aceasta este intalnita in numeroase produse de cofetarie si panificatie lucru ce impune o atentie deosebita in citirea etichetelor inainte de cumpararea unui produs.

Diabetul de tip II numit si diabet non insulino dependent este o afectiune metabolica extrem de frecventa in randul populatiei fiind cunoscuta de aproximativ 3000 de ani. Sunt cunoscute mai multe forme de diabet (diabet tip I, diabet secundar bolilor pancreatice, diabet secundar bolilor endocrine sau indus medicamentos) insa cel mai raspandit este diabetul de tip II.

Persoanele diagnosticate cu diabet tip II fie nu secreta suficienta insulina (hormon produs de catre pancreas cu rol in reglarea nivelului de zahar din sange) fie nu o foloseste in mod adecvat la nivelul tesuturilor (fenomen ce poarta numele de insulinorezistenta). In aceste conditii fara a dispune de o cantitate suficienta de insulina organismul nu este capabil sa regleze nivelul de zahar din sange lucru ce se traduce prin aparitia hiperglicemiei (glucoza nu mai ajunge in celule fiind regasita in cantitate mare in sange ).In cadrul acestei boli nu este afectat numai metabolismul glucidic ci si cel al grasimilor si al proteinelor.

Care sunt persoanele care au risc de a face diabet tip II?

Oricine poate sa faca aceasta boala insa exista cateva categorii de persoane la risc si anume:
-persoanele obeze
-persoanele care au in familie rude de gradul I si II cu diabet zaharat tip II
-femeile care au avut diabet gestational
-persoanele care se incadreaza in sindromul metabolic ( sau mai exact cei care prezinta hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, obezitate abdominala, HDL colesterol scazut si hipertensiune arteriala)
-persoanele sedentare, fumatoare si cu o alimentatie haotica

Cum se manifesta diabetul de tip II?

Tabloul simptomatic al diabetului zaharat tip II este cat se poate de variat. Chiar si asa multi pacienti sunt asimptomatici lucru ce face ca boala sa fie descoperita tardiv in momentul in care complicatiile s-au instalat deja. Din tabloul simptomatic fac parte:
-poliuria (cresterea numarului de mictiuni zilnice)-se poate ajunge si pana la 4-5 L/24ore
-polidipsia (sete greu de controlat) care apare datorita deshidratarii secundar pierderilor urinare
-scadere importanta in greutate
-astenie fizica si psihica
-crampe si fasciculatii la nivel muscular
-aparitia a numeroase infectii cutanate, urinare si genitale (rebele la tratament)
-tulburari vizuale

Diagnosticul diabetului zaharat

Din fericire depistarea diabetului de tip II este facila si o simpla analiza de sange poate cuantifica nivelul sanguin de zahar. In momentul de fata se practica in multe servicii de sanatate un screening care se adreseaza persoanelor cu risc pentru diabet. Astfel persoanele care au in familie diabet, persoanele obeze (mai ales obezitatea cu localizare abdominala), sedentare, cu varsta peste 50 de ani, hipertensive, dislipidemice-trigliceride de peste 250mg/dl, femeile care au nascuti feti peste 4 kilograme si cei care provin din anumite minoritati etnice ca afroamericanii si hispanici sunt sfatuite sa isi dozeze periodic glicemia.

Valorile normale pentru glicemia a jeun (pe stomacul gol) sunt intre 60-110 mg/dl. In cazul in care la o analiza uzuala de sange se constata o glicemie peste 110 mg/dl trebuie sa va adresati medicului pentru efectuarea testului de tolenranta la glucoza (TTGO). Acest test se efectueaza dimineata dupa 8 ore de post nocturn. Initial se recolteaza o glicemie bazala urmand sa se administreze 75 g de glucoza dizolvata in apa cu masurarea glicemiei la 2 ore dupa ingerarea acesteia. In cazul in care la 2 ore dupa ingerarea glucozei glicemia este peste 200 mg/dl se pune diagnosticul de diabet zaharat.

Complicatiile diabetului zaharat

Persoanele diagnosticate cu diabet tip II si care nu respecta tratamentul sau regimul igieno-dietetic al acestei afectiuni prezinta un risc inalt de a dezvolta diferite complicatii. Un nivel crescut al glicemiei sanguine, pe termen lung are repercusiuni asupra ochilor (cu aparitia retinopatiei), rinichilor (nefropatie diabetica) si nervilor (neuropatie diabetica). De asemenea diabeticii sunt predispusi datorita afectarii vasculare si nervoase catre aparitia si formarea de ulcere la nivelul membrelor inferioare (leziuni extrem de greu de tratat).

Tratamentul diabetului zaharat tip II

Exista mai multe variante terapeutice in cazul diabetului zaharat, alegerea tratamentului fiind facuta de catre medicul diabetolog in functie de stadiul bolii si de prezenta altor comorbiditati. In multe cazuri nivelul glicemiei din sange se poate tine sub control doar cu ajutorul unei diete intocmite de catre medic. Alteori controlul glicemiei nu se poate face numai cu dieta fiind nevoie de inceperea unui tratament cu antidiabetice orale sau cu insulina. Demararea unui astfel de tratament se face doar sub indrumarea medicului diabetolog.

In cazul in care ati fost recent diagnosticat cu diabet zaharat tip II nu intrati in panica. Este foarte important sa mergeti la medic si sa urmati tratamentul si recomandarile indicate de catre acesta. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva reguli generale care va pot fi de ajutor si nu in ultimul rand cateva recomandari alimentare pe care trebuie sa le luati in serios daca vreti sa tineti sub control aceasta afectiune.

Recomandari nutritionale

Carbohidratii joaca un rol extrem de important in dieta persoanelor cu diabet. In momentul de fata se stie faptul ca alimentele pot fi impartite in functie de indicele lor glicemic (IG). Cu ajutorul IG se cuatifica rapiditatea cu care creste glicemia in urma ingerarii unui aliment. Astfel consumul alimentelor cu un IG inalt trebuie evitat deoarece creste riscul de aparitie a hipergliemiei si a dezechilibrarii unui diabet zaharat.

Alimente cu IG inalt ce trebuie evitate malaiul, chipsurile, ciocolata, inghetata, prajiturile, mierea, briosa, bauturile carbogazoase indulcite, alcoolul, painea alba, piureul de cartofi, cartofii prajiti, lasagna, castanele, pizza si mancarea tip fast-food.

Alimente cu IG scazut ce pot fi consumate fasolea verde, fasolea alba, mazarea verde, morcovii, telina, sfecla de zahar, rosiile, brocolii, varza, dovleceii, castravetii, ardeiul gras, soia, prazul, maslinele, ciupercile, ciresele, lamaia,gutuile, grapefrutul, capsunile, pomelo, perele, fructele de padure, merele, inghetata cu fructoza, iaurt, lapte, cerealele integrale (fara zahar).

In ce priveste aportul de proteine si grasimi este important ca pacientul diabetic sa nu faca abuz. Este cunoscut faptul ca diabetul se asociaza frecvent cu hipercolesterolemia si implicit cu bolile cardiovasculare lucru ce impune o atentie deosebita cand vine vorba de alimentatie.

Alimente permise carnea de pui, curcan, peste, proteine de origine vegetala (mazare, linte, soia, nuci), branza si produse lactate cu un continut scazut in grasime, oua (nu mai mult de 2 oua pe saptamana), ulei de masline, ulei de rapita

Alimente care trebuie consumate cu moderatie Carnea de porc, vita, mezelurile, carnatii, laptele si branzeturile grase, cascavalul, untul, prajiturile si produsele de patiserie

De asemenea va atragem atentia ca trebuie sa:

-Mancati 5-6 mese pe zi (3 mese principale si 2-3 gustari mici intre acestea-gustarile putand consta in fructe sau iaurt degresat).

-Alegeti cu atentie alimentele pe care vreti sa le cumparati. Cititi eticheta si alegeti alimentele in functie de continutul sarac in grasimi si zaharuri rafinate.

-Nu mancati niciodata in graba si mestecati bine fiecare dumicat. O masa nu trebuie sa dureze mai putin de 20 de minute.

-Nu consumati alcool!

-Hidratati-va corespunzator indiferent de sezon (2,5 L de apa/zi).

-In cazul in care faceti greseli alimentare sau consumati alimente cu un IG inalt nu uitati sa va monitorizati glicemia.

-Daca practicati un sport nu sariti peste nici o masa deoarece puteti risca aparitia hipoglicemiei.

Cand trebuie monitorizata glicemia?

In cazul in care faceti insulina este bine sa va monitorizati glicemia inainte de fiecare masa pentru a putea astfel adapta tratamentul in functie de acestea. Daca sunteti sub tratament cu antidiabetice orale nu este necesara o monitorizare zilnica. De asemenea cand apar transpiratii, senzatia de greata, uscaciunea gurii, tulburarlei de vedere sau confuzie monitorizati-va de urgenta glicemia.

Care sunt cele mai noi terapii care se aplica in cazul crizei de lumbago?
Criza de lumbago (durerea lombara acuta) se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare, extensie si rotatie a trunchiului.
In absenta simptomelor (prezenta semnelor neurologice, debutul sub 20 ani si peste 55 ani, traumatism recent, durere constant progresiva non-mecanica, cancer in antecedente, scaderea inexplicabila in greutate, febra etc) care sa sugereze o boala grava ca si cauza de lombalgie tratamentul este unul conservator si are conform Ghidului European de tratament urmatoarele obiective: controlul simptomatologiei (combaterea durerii si a inflamatiei, a contracturii musculare paravertebrale), mentinerea pacientului in activitate si informarea corecta si astfel linistirea pacientului.
Repausul la pat nu este recomandat ca si tratament, ba din contra, studiile au aratat ca poate fi nociv (se asociaza cu o recuperare mai slaba si de durata mai lunga). Pacientii sunt incurajati sa isi continue activitatea zilnica, inclusiv serviciul.
Combaterea durerii se obtine cu ajutorul medicamentelor din clasa antiinflamatoriilor nesteroidiene, miorelaxantelor, analgezicelor (acetaminofen) pentru o perioada scurta de timp de pana la 1 saptamana.
Manipularile vertebrale reprezinta o metoda terapeutica care inca nu e general acceptata dar care dupa unele studii ar determina o ameliorare semnificativa a simptomatologiei (ghidul american de tratament din 2007 recomanda metoda pacientilor adulti la care nu s-a obtinut reluarea rapida a activitatii prin metodele mentionate mai sus). Fizioterapia (TENS, terapia cu ultrasunet), acupunctura pot fi, de asemenea, utile.
Nu se recomanda – in faza acuta – kinetoterapia (gimnastica medicala), tractiunile si masajul.

Care este incidenta si prevalenta bolii?
In statele bogat industrializate lombago este o afectiune comuna care conform ultimelor statistici afecteaza un numar mare de persoane: 85% din populatie va suferi la un moment dat, de-a lungul vietii, o criza de lombago (prevalenta) si, in orice moment, 7% din populatia adulta sufera o criza de lombago cu durata de 2 saptamani sau mai mult! Costurile care deriva din aceasta sunt semnificative, astfel, in Statele Unite ale Americii de pilda se estimeaza costuri care depasesc 100 de miliarde de dolari in fiecare an!
Concluzia care se poate trage este ca lumbago este cea mai frecventa si costisitoare problema de sanatate in intervalul de varsta 30 – 50 de ani si este a doua cauza de consult medical dupa raceala si gripa.

Care este atitudinea pacientilor care se confrunta cu o astfel de problema? Se prezinta imediat la doctor sau trateaza simptomele cu indiferenta?
Criza de lombago necesita un consult medical de specialitate pentru a exclude afectiuni cu potential sever care se pot manifesta ca o lombalgie acuta initial (vezi mai sus) si, nu in ultimul rand, pentru a primi un program terapeutic avizat si a obtine astfel o recuperare corecta si cat mai rapida. Ignorarea simptomelor si autoadministrarea unui tratament in afara recomandarilor medicale pot creea complicatii serioase si, de asemenea, prelungi perioada de recuperare si revenire la capacitatea fizica maxima.

Putini sunt cei care nu agreaza dulciurile si cei in a caror alimentatie desertul mult asteptat de la finalul mesei lipseste cu desavarsire. Pentru restul persoanelor dulciurile reprezinta o reala placere si o desfatare a papilelor gustative care vine de cele mai multe ori cu mustrarile de constiinta de rigoare. Peste tot auzim ca zaharul este un dusman al organismului lucru ce face ca pofta de dulce sa se asocieze cu frustari si retineri care pot da nastere unor probleme si mai mari. Cand vine vorba de alimentatia sanatoasa cu totii ne intrebam care sunt dulciurile cu adevarat daunatoare sanatatii si siluetei si in ce proportie putem sa ne abatem de la sfaturile nutritionistilor (care in unanimitate interzic consumul excesiv de dulciuri). Ne propunem ca in cele ce urmeaza sa va prezentam variante sanatoase de dulciuri si modalitati la indemana tuturor de a le prepara. In acest fel putem fi de ajutor atat celor care din cand in cand doresc sa aiba un desert care sa nu dauneze siluetei cat si copiilor a caror pofta de dulce este greu de controlat de catre parinti.

Moderatia are grija de silueta!

Si zaharurile din alimente (dulciurile continand cea mai mare cantitate) au rostul lor in organism atata timp cat suntem atenti la cantitea si calitatea acestora. Cu toti avem voie sa ne facem zilnic mici placeri dulci cu conditia ca acestea sa nu depaseasca mai mult de 200 de calorii. Acest lucru impune o alegere atenta a dulciuruilor consumate si mai ales citirea etichetelor inainte de a cumpara ceva dulce. In cazul in care se intampla sa nu puteti rezista tentatiei unui desert hipercaloric nu va faceti imputari ci incercati sa echilibrati situatia prin o crestere a activitatii fizice in ziua respectiva.
Din fericire marea majoritate a alimentelor si implicit a dulciurilor existente pe piata au precizata pe eticheta valoarea nutritiva ( mai exact cate calorii contin, cate glucide, lipide si proteine) lucru ce ne ajuta in a face alegerea corecta. Fiecare calorie conteaza insa este necesar sa avem in vedere ca nu trebuie sa fim preocupati numai de cate calorii are un produs ci si de celelalte componente nutritionale continute ca fibre, calciu si vitamine.

Ingredientele unui desert sanatos

De ce sa dati fuga pana la magazin pentru a cumpara ceva dulce cand puteti sa preparati in casa un desert delicios care nu atenteaza la silueta. In primul rand, daca reteta va permite, inlocuiti grasimile utilizate in mod normal la prepararea dulciurilor (margarina sau untul) cu ulei de masline sau uleiul de rapita. Acesta din urma este faimos pentru continutul in acizi omega 3 si omega 6 (compusi ce protejeaza impotriva bolilor de inima) si vitamina E (cu proprietati antioxidante). De asemenea renuntati la faina alba rafinata in favoarea fainei integrale care are un continut mult mai mare de elemente nutritive. Si nu in ultimul rand nu uitati ca gustul bun si savoarea unui desert nu este data in mod obligatoriu prin adaugarea unei cantitati mari de zahar, acest lucru putand fi inlocuit prin utlizarea mierii, a fructelor uscate, alunelor, pralinelor si nucilor sau a zaharului obtinut din trestie de zahar sau sirop de artar sau de agave.

Variante de desert

●Iaurtul cu fructe este o varianta minunata de desert satisfacand pofta de dulce atat a adultilor cat si a copiilor fara a avea un continut caloric exagerat. Pe langa acestea iaurtul cu fructe este o sursa importanta de calciu, fibre, vitamine antioxidante si probiotice, elemente ce favorizeaza digestia si protejeaza organismul impotriva diverselor afectiuni.
●Sucurile si jeleurile de fructe vin in ajutorul celor care nu concep o zi fara desert dar care se tem de kilogramele in plus. Este de preferat ca in loc de zahar sa se adauge in momentul prepararii miere.
●Batoanele cu cereale reprezinta un desert idel, cu putine calorii, usor de gasit in orice magazin. Cu toate acestea atentie la eticheta! Si nu in ultimul rand din varietatea de sortimente alegeti-le mai ales pe cele cu fructe uscate in favoarea celor cu ciocolata.
●Inghetata de fructe poate reprezenta o varianta excelenta de satisfacere a poftei de dulce aducand organismului vitaminele si mineralele existente in fructele folosite in prepararea acesteia. Doua cupe de inghetata de fructe sunt mult mai putin nocive pentru silueta decat o felie de tort sau un produs de patiserie.
●Fructele preparate la cuptor sunt un real deliciu. Astfel puteti coace mere, ananas, gutui sau chiar banane avand astfel parte de un desert delicios, hipocaloric.

Maladia (lui) Gilbert este o afectiune genetica benigna caracterizata printr-un deficit al enzimelor implicate in metabolizarea bilirubinei la nivel hepatic, consecinta acestui fapt fiind cresterea nivelului de bilirubina neconjugata in sange. Sindromul Gilbert a fost descris prima data de catre fizicianul francez Augustin Nicolas Gilbert al carui nume il poarta. In momentul de fata se cunoaste faptul ca aceasta maladie afecteaza in proportie de 5-10 % populatia si ca este mai frecvent intalnita la barbati decat la femei. De foarte multe ori aceasta afectiune fie trece neobservata toata viata fie este descoperita in mod intamplator in urma efectuarii unor analize de sange.

Cauze

Sindromul Gilbert apare prin mostenirea unei gene anormale transmisa din generatie in generatie. Aceasta gena contoleaza o enzima (glucuroniltransferaza) implicata in procesul de metabolizare al bilirubinei. Organismul neavand aceasta enzima este incapabil sa metabolizeze bilirubina rezultand astfel o crestere anormala a acesteia in sange (lucru ce se poate cuantifica usor prin dozarea sanguina a acesteia la orice laborator de analize). Pentru ca o persoana sa mosteneasca aceasta afectiune este nevoie ca ambii parinti sa fie purtatori ai genei anormale.
Factori de risc in dezvoltarea bolii si a simptomatologiei
Dupa cum am mai spus in cazul in care ambii parinti sunt purtatori ai genei defectuoase este clar ca probabilitatea transmiterii acestei afectiuni copiilor este foarte mare.

Aproximativ 30% din cei cu sindrom Gilbert sunt asimptomatici. Cu toate acestea cei care sunt diagnosticati cu aceasta maladie trebuie sa stie ca exista cateva situatii care pot exacerba sau creste riscul de aparitie a simtomelor. Dintre acestea amintim:
-orice boala sau afectiune care scade activitatea sistemului imunitar de la banala raceala si pana la orice infectie (bacteriana sau virala) indiferent de localizare
-postul sau urmarea unei diete hipocalorice
-menstruatia
-deshidratarea
-activitatea fizica sustinuta
-stresul

Cum se manifesta sindromul Gilbert?

Chiar daca se pune diagnosticul de maladie Gilbert este foarte posibil ca simtomele si semnele sa nu se manifeste niciodata. Cu toate acestea persoanele care nu au enzima raspunzatoare de metabolizarea bilirubinei pot prezenta:
-icter slab (ingalbenirea pielii si a mucoaselor)
-oboseala
-inapetenta (lipsa poftei de mancare)
-greata sau mai rar varsaturi
-tulburari ale tranzitului intestinal
-dureri difuze abdominale (mai frecvent pe partea dreapta)
-urina inchisa la culoare

Mai rar s-au raportat ca facand parte din tabloul simptomatic al sindromului Gilbert: tulburari de comportament si cele din sfera afectiva, depresia, tulburarea de concentrare, ametelile si transpiratiile profuze.

Diagnostic si tratament

De cele mai multe ori sindromul Gilbert este descoperit fie accidental in cadrul efectuarii unor analize de sange uzuale fie in contextul in care o persoana se prezinta la medic datorita aparitiei icterului. Chiar daca aceasta afectiune este prezenta inca de la nastere, diagnosticul se pune frecvent la varsta adolescentei sau chiar mai tarziu. Diagnosticul se pune in urma rezultatelor analizelor de sange acestea fiind:
-hemoleucograma
-bilirubina totala si neconjugata
-transaminaze ( arata functia hepatica)
Cresterea bilirubinei neconjugate este cea care indica prezenta sindromului Gilbert. Chiar si asa exista numeroase afectiuni hepatice si biliare care pot prezenta o crestere a bilirubinei. Din aceasta cauza medicul este obligat sa ceara hemoleucograma, probe hepatice si alte investigatii pentru a exclude prezenta altor afectiuni.

Sindromul Gilbert nu necesita tratament iar persoanele diagnosticare nu trebuie sa faca controale medicale periodice. Singurul lucru care trebuie facut este respectarea programului de somn si a unui regim de viata echilibrat. Nu trebuie urmat un regim alimentar special insa este foarte importanta respectarea orelor fixe de masa si evitarea exceselor de orice fel.

ESWT sau terapia cu unde de soc extracorporeale sau terapia cu unde electrohidraulice a fost folosia initial si continua sa fie utilizata cu succes in urologie – in litotritie extracorporala. Incepand din 1980 a inceput sa fie utilizata si in patologia ortopedica si in ultimii ani i se acorda o tot mai mare importanta in zona recuperarii si medicinii fizice, astfel extinzandu-se indicatiile de ESWT si in patologia abarticulara si musculo-scheletala. In acest tip de patologii, utilizarea ESWT are o particularitate si anume: transmisia radiala/sferica a energiei balistice de soc mecanic, spre deosebire de transmisia conic-ascutita utilizata pentru litotritie.

Undele de soc sunt unde de presiune cu energie mare care sunt focalizate intr-un anumit punct al organismului dupa ce au fost generate in afara acestuia.

Modul de actiune al undelor de soc

Undele de soc au un efect traumatic terapeutic, ele realizeaza microcavitatia sub forma de bule de cavitatie care genereaza mici tunele in membrane si endotelii vasculare, realizand permeabilizarea acestora. Astfel stimuleaza microcirculatia la acest nivel dar si microangiogeneza avand efecte regenerative si de vindecare lezionala. Se pare ca ESWT induc efecte pana la nivel subcelular si molecular, astfel se explica si efectele lor antifibrotice si asupra osificarilor ectopice.

In concluzie, undele proiectate pe aria dureroasa determina o microtrauma care creeaza neovascularizatie si un nou proces inflamator care induce vindecarea tisulara.

Efectele biologice:
- efecte analgetice prin scaderea selectiva a transmisiei prin fibre scurte demielinizate, eliberare de neuropeptide.
- efecte proinflamatorii cu rol in vindecarea tesuturilor
- efecte de neovascularizatie si antifibrotice
- eliberare de radicali liberi toxici si inductori de apoptoza, mai ales osteoblastica cu rol pe osificari.

Efectele sunt legate strict de numarul de impulsuri utilizate si de nivelul de energie.

Efectele adverse ale metodei
Metoda este neinvaziva si nedureroasa dar pot aparea urmatoarele reactii adverse:
- durere in timpul aplicatiei si imediat dupa
- spasme musculare, tensiune si crampe musculare
- tulburari de sensibilitate: hiperestezie, parestezii
- tumefactie articulara ( dupa 48 de ore)
- transpiratii, paloare, ameteli, tremor.

Indicatiile de aplicare ale ESWT
In patologia abarticulara si musculo-scheletala, indicatiile aplicarii undelor de soc sunt urmatoarele:
- periartrita scapulo-humerala- umar dureros, cu sau fara tendinite calcare, periartita coxo-femurala
- algoneurodistrofia bipolara( sindrom umar-mana)
- inflamatii ale epicondililor
- colagenoze inflamatorii localizate ( Dupuytrene)
- fasceita plantara/osteofitoza calcaneeana, periostite
- sindrom de suprasolicitare a tractului iliotibial
- puncte miofascilae
- gonartroza activata
- lombosacralgie cu contracturi/retracturi, osteonecroza disecanta, osteonecroza aseptica
- insuficienta veno-limfatica prin suprasolicitare ( la sportivi)

Contraindicatiile sunt :
- copii in perioada de crestere, mai ales pe cartilajele de crestere la acestia
- sarcina
- istoric de ruptura de ligament fascial plantar
- metal implantat in zona
- afectiuni tumorale, in special maligne si mai ales tumorile osoase
- polineuropatia diabetica
- aplicarea in zona toracica, regiuni vasculare sau nervoase, vertebre in special cervicale
- aplicarea in zona precordiala, organe cavitare aerice: plamani, intestin
- coagulopatii, sindroame hemoragipare
- inflamatii sau infectii acute, pseudoartroze infectate
- tromboflebite
- neasigurarea unei pauze de minim 5 zile inainte de aplicare, bolnavi in tratament cu anticoagulante sau antiinflamatoare nesteroidiene
- neasigurarea unei pauze de minim 6 saptamani inainte de ESWT, la pacienti tratati cu antiinflamatoare steroidiene
- bolnavi necooperanti sau cu sindroame dementive, cu patologie nevrotica

Metode particulare de aplicare
Printre avantajele pe care le detine aceasta metoda este si acela ca este o metoda neinvaziva, care nu determina durere. In functie de patologia musculo-scheletala pentru care aplicam metoda se utilizeaza unde de energie cu densitate joasa sau inalta si numar de sedinte diferit. Se va aplica gel ca mediu de contact intre aplicator si piele la locul dureros.

Spre exemplu in fasceita plantara cu sau fara osteofit calcaneean, cu simpotme dureroase de peste 6 luni, care nu raspunde la tratament conservator, Food and Drug Administration recomanda utilizarea undelor de soc. Se aplica 2000 socuri o data pe saptamana, 3 saptamani consecutiv, la o presiune de 2,5 bari si la o frecventa de 10 hz, cu precizarea ca in tot acest timp nu se va administra tratament antiinflamator. Studiile efectuate au aratat ca aplicarea ESWT in fasceita plantara are o rata de insucces de 10%.
ESWT reprezinta si metoda alternativa la interventia chirurgicala datorita beneficiilor pe care le aduce si a riscurilor scazute ale procedurii
De Lisa propune ESWT ca alternativa la interventia chirurgicala datorita beneficiilor si riscurilor scazute ale procedurii iar Brotzman considera folosirea undelor de soc in fasceita plantara deosebit de utila deoarece in practica sa a dat rezultate optime in peste 80% din cazuri la urmarirea pe termen lung dar si pentru ca nu are reactii adverse comparativ cu interventiile chirurgicale ( colapsul arcului plantar, durere recidivanta).

Un alt studiu efectuat de catre Parada F. de la spitalul S. Joao din Porto a concluzionat ca metoda ESWT reprezinta cea mai buna optiune in tratamentul fasceitei plantare si trebuie considerata ca tratament de electie.

Utilizarea in cazul osteofitelor calcaneene (pintenul calcaneean) este de asemenea indicata, datorita efectul antifibrotic si pe osificarile ectopice. De precizat faptul ca osteofitul calcaneean nu reprezinta cauza durerii si nu este patognomonic in fasceita plantara, el este bioprodusul tractiunii cronice a fasciei de calcaneu, iar suferinta algica este data de inflamatia si microrupturile fasciei plantare. Osteofitele calcaneene au fost depistate la 50 % din pacientii cu fasceita plantara. Procedura se utilizeaza in acelasi mod ca si pentru fasceita plantara.

In ambele situatii, tratamentul cu unde de soc extracorporeale prezinta avantajul noninvazivitatii, sigurantei si eficacitatii, cu o buna complianta a pacientilor la tratament si cu un raspuns care se mentine pe termen mediu de aproximativ 3 luni.

Alte avantaje pe care le prezinta metoda, extrem de importante, constau in faptul ca pacientii se pot intoarce la locul de munca imediat si nu exista pierdere a zilelor de munca, iar costurile aplicarii nu depasesc costurile adiministrarii de medicatie antalgica si antiinflamatoare de care ar fi nevoie intr-un tratament conservator clasic.

Durerea la nivelul pumnului este o acuză întâlnită frecvent. În multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxaţie sau fractură, dar poate fi vorba şi de o afecţiune care se dezvoltă în timp datorită stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian.

Încheietura mâinii este alcătuită din opt oase mici, aşezate pe două rânduri între oasele antebraţului şi cele ale mâinii, cunoscute sub denumirea de oase carpiene. Ele formează un tunel numit canal carpian, care conţine tendoane şi nervul median, şi este acoperit de un ligament. Ligamentele leagă oasele pumnului între ele şi la oasele antebraţului şi mâinii. Tendoanele fixează muşchii la nivelul oaselor. O leziune a oricei structuri amintite mai sus poate genera durere şi poate afecta buna funcţionare a încheieturii şi a mâinii.

Sindromul de tunel carpian se manifestă prin apariţia unor senzaţii de durere, arsură, amorţeală sau usturime la nivelul palmei, pumnului, sau a degetelor, făcând astfel dificilă prehensiunea ( apucarea lucrurilor ). Durerea poate iradia superior până la nivelul cotului.
Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median este comprimat la nivelul încheieturii mâinii de ţesuturile inflamate din zona respectivă. Asemenea situaţii sunt generate de mişcările efectuate în mod repetitiv, precum scrisul la tastatura unui computer, folosirea mouse-ului, practicarea unui sport precum tenis sau handbal, la cusut, pictură, scris sau folosirea unui instrument care vibrează timp îndelungat. În această categorie intră şi femeile însărcinate sau la menopauză, bolnavii de diabet, cei cu tiroidă hipofuncţională sau artrită reumatoidă.

Durerea pumnului însoţită de vânătaie şi umflătură indică prezenţa unei leziuni la acest nivel. Dacă există deformare articulară sau nu este posibilă mişcarea mâinii sau a degetelor, se ridică suspiciunea unei fracturi osoase. Unele fracturi ale pumnului apar ca şi consecinţă a osteoporozei. Leziuni întâlnite destul de des la acest nivel sunt şi luxaţia, tendinita şi bursita.

Artrita pumnului cauzează durere, inflamaţie şi reducerea amplitudinii de mişcare. Există mai multe tipuri de artrită. Osteoartrita apare odată cu înaintarea în vârstă sau în caz de suprasolicitare. Artrita reumatoidă afectează de obicei ambele încheieturi ale mâinilor. Artrita psoriazică însoţeşte psoriazisul.

Artrita infecţioasă este o urgenţă medicală. Semnele prezenţei unei infecţii sunt încălzirea şi înroşirea articulaţiei, temperatură peste 38 grade Celsius şi o boală infecţioasă recentă.
Alte afecţiuni cu localizare la nivelul pumnului sunt guta şi pseudoguta. Guta este provocată de acidul uric în exces ( produs de metabolism ), care, în loc să fie eliminat prin urină, se depune sub formă de cristale în articulaţii. Pseudoguta presupune depozite de calciu în articulaţii ( genunchi şi pumni ), cauzând durere, roşeaţă şi inflamaţie.

Chistul sinovial este o proeminenţă mică, de consistenţă crescută de obicei, situată la nivelul unui tendon sau a capsulei care împrejmuieşte articulaţia. Chistul conţine o substanţă compactă, gelatinoasă şi se formează profund sau la suprafaţa pielii, cel mai frecvent apărând între 20 şi 40 ani. Se dezvoltă la nivelul mâinii sau încheieturii la persoanele care practică handbal, tenis, sporturi cu racheta şi la picior în cazul alergătorilor şi atleţilor care sar, schiorilor sau a celor care practică sporturi de contact.
Chistul sinovial este de obicei nedureros, dar prezenţa lui limitează amplitudinea de mişcare. Flexarea sau întinderea zonei în cauză, ca şi continuarea activităţii care a dus la apariţia chistului, generează discomfort .
Tratamentul afecţiunilor pumnului variază foarte mult, în funcţie de tipul leziunii, localizare şi severitatea accidentării, precum şi în funcţie de vârstă sau starea generală de sănătate.

Leziunile minore răspund la repaus, gheaţă şi medicaţie antiinflamatoare, eventual compresiune elastică şi ridicarea membrului afectat deasupra nivelului inimii timp de 48 de ore pentru a facilita drenajul şi a reduce edemul, atunci când este cazul. Dacă durerea nu dispare în câteva zile sau, din contră, se agravează, prezentaţi-vă la medic.
Medicaţia antialgică de tipul ibuprofen sau acetaminofen reduce simptomele dureroase. Dacă este vorba de inflamaţie, doctorul poate injecta în zona respectivă cortizon, un medicament puternic antiinflamator.

În cazul unei fracturi, oasele trebuie aliniate pentru a se vindeca în mod corespunzător. Ghipsul ajută la menţinerea poziţiei corecte a oaselor până în momentul vindecării. Imobilizarea segmentară este utilă şi în cazul afectării tendoanelor şi ligamentelor, mai ales atunci când afecţiunea este cauzată de mişcări repetitive.
Chirurgia este indicată pentru fracturi osoase importante, sindrom de tunel carpian cu simptome severe, repararea tendoanelor sau a ligamentelor rupte.

Pentru artritele neinfecţioase, exerciţiile pentru forţă şi flexibilitate sunt indicate în fiecare zi. Cel mai bine este să fie efectuate după un duş sau o baie caldă, astfel încât ţesuturile să fie mai puţin rigide. Nu solicitaţi încheieturile dacă prezintă încă semne de inflamaţie. Nu uitaţi însă de repaus; repausul şi exerciţiile sunt la fel de importante atunci când aveţi artrită.
Chistul sinovial dispare spontan uneori, iar alteori reapare, în ciuda tratamentului aplicat riguros. Exerciţiile care cresc forţa şi flexibilitatea musculară, la fel ca şi încălzirea corespunzătoare înainte de efort sau revenirea după efort ( stretching ) pot preveni apariţia chistului sinovial.

Un program de recuperare recomandat de către medicul specialist este singurul în măsură să vă asigure refacerea completă. Programul are drept obiective îmbunătăţirea elasticităţii articulaţiei şi creşterea treptată a amplitutidinii de mişcare fără să apară durere. Terapia fizicală începe cu mişcări active şi de rezistenţă, urmate de forţă, exerciţii aerobe şi de rezistenţă musculară, antrenarea flexibilităţii şi a coordonării. În final, pacienţii îşi redobândesc viteza şi agilitatea mişcărilor, aspect foarte important mai ales pentru cei care practică un sport în care utilizarea pumnului este esenţială.
Pentru a exemplifica cele spuse mai sus, după ce durerea acută dispare, puteţi efectua exerciţii de stretching (1–5); când articulaţia este nedureroasă, puteţi adăuga şi exerciţiile de forţă (6-8).

Pe tot parcursul recuperării pumnului, este bine să ţineţi cont de o regulă de aur: “atunci când doare, mă opresc”. Dacă un exerciţiu cauzează discomfort, aplicaţi gheaţă circa 20 minute la final.

Reluarea activităţii sportive sau de zi cu zi la nivelul anterior accidentării se face abia după ce au fost redobândite în totalitate atât forţa, cât şi amplitudinea de mişcare pentru încheietura afectată comparativ cu cea sănătoasă.

Ca metode de prevenţie pentru afecţiunile pumnului, menţineţi sănătatea oaselor printr-un aport adecvat de calciu ( 1500 mg pe zi pentru un adult ) şi vitamina D, încercaţi să evitaţi căderile, purtaţi echipament de protecţie în cursul desfăşurării activităţilor sportive, ţineţi cont de calităţile ergonomice ale echipamentelor de la locul de muncă.

N.B. Acesta este un text mai vechi de al meu dar pe care am crezut de cuviinta sa il readuc in atentia cititorilor!

Cand vorbim de lapte vorbim fara nici o exagerare despre un aliment minune in continutul caruia gasim toate vitaminele, mineralele si principiile nutritive de care organismul are nevoie.
Pe langa toate acestea laptele este un aliment potrivit pentru orice situatie incepand cu micul dejun, continuand cu pauza de la servici si terminand cu ultima masa din zi. Datorita ambalajelor disponibile momentan pe piata laptele a devenit un aliment usor de transportat si consumat atat de catre adulti cat si de catre cei mici.

Valorea nutritionala de netagaduit a laptelui il face pe acesta un aliment ideal pentru orice categorie de varsta. Laptele este considerat una din cele mai valoroase surse de calciu, fosfor, potasiu, vitamina D, A si B12 cat si de proteine cu valoare biologica mare. Avand in vedere toate aceste aspecte laptele nu trebuie sa lipseasca din alimentatia celor mici si a adolescentilor fiind fara doar si poate elizirul tineretii si al unui organism sanatos.

Laptele – alimentul bun la toate

Datorita continutului bogat in calciu, fosfor si magneziu laptele participa la fortifierea intregului sistem osos si la pastrarea dintilor sanatosi. Cu alte cuvinte consumul zilnic de lapte inca din copilarie si adolescenta tine la distanta afectiuni serioase care pot aparea mai tarziu ca: osteoporoza sau fracturile pe oase fragile.

Vreti sa aveti un zambet frumos si dinti fara probleme? In cazul acesta beti lapte zilnic. De fiecare data cand mancam aciditatea din cavitatea bucala creste putand afecta smaltul dintilor. Din fericire consumul de lapte poate rezolva aceasta problema prin intermediul cazeinei (proteine din lapte) care formeaza o pelicula protectoare la nivelul dintilor protejandu-i impotriva aciditatii locale. Si nu in ultimul rand fiti siguri ca in urma consumului zilnic de lapte scade semnificativ riscul aparitiei cariilor dentare.

Sunteti tanar, activ si practicati o activitate fizica regulata? Atunci nu mai este loc pentru bauturile carbogazoase sau pentru energizante. Dupa cum am mai spus consumul de lapte aduce o cantitate importanta de calciu, sodiu si potasiu organismului in acest fel fiind influentate in mod pozitiv forta si contractia musculara cat si integritatea tuturor articulatiilor.

Din pacate obezitatea este o problema din ce in ce mai des intalnita in randul tinerilor datorita alimentatiei haotice. Contrar opiniei generale persoanele care consuma zilnic lapte stau mult mai bine cu greutatea decat cei care nu au introdus laptele in alimentatia zilnica. Studii recent efectuate arata foarte clar legatura directa dintre consumul de lapte si scaderea in greutate (prima zona vizata in procesul de slabire fiind cea abdominala). Un tanar cu o greutate in limite normale este protejat in ce priveste aparitia bolilor cardiovasculare.

Legenda spune ca frumoasa Cleopatra facea zilnic baie in lapte. Este evident ca inca din cele mai vechi timpuri laptele a reprezentat un elizir al tineretii si al unei pieli frumoase. Chiar daca laptele intra in compozitia a numeroase produse cosmetice nu strica sa consumati zilnic o cana sau doua de lapte deoarece acesta ajuta la mentinerea elasticitatii si fermitatii pielii conferindu-i stralucire si protejand-o impotriva imbatranirii precoce. In cazul in care nu va este la indemana o crema si va confruntati cu un ten uscat puteti aplica laptele ca atare sau amestecat cu miere dand astfel ocazia pileii de a se hidrata in mod corespunzator. Pielea fina cu lapte se tine!

Hipertensiunea arteriala si bolile de inima reprezinta afectiuni frecvente in randul populatiei. Din pacate aceste afectiuni nu vizeaza numai persoanele in varsta studii recente aratand ca din ce in ce mai multi tineri se prezinta la medic pentru astfel de probleme. Datorita continutului bogat in calciu, potasiu si sodiu laptele este considerat in momentul de fata un aliment care protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare. Mai mult decat atat s-a demonstrat faptul ca laptele ajuta la scaderea colesterolului “rau“ din sange si la scaderea valorilor tensiunii arteriale.

Si nu in ultimul rand aveti in vedere ca organismul trebuie sa fie bine hidratat pentru a putea functiona la parametrii maximi. Laptele este o bautura hidratanta in adevaratul sens al cuvantului reprezentand o varianta excelenta de hidratare dupa un antrenament sportiv.

Cel putin in ultimele 2 saptamani 3 pacienti mi-au adresat intrebarea de mai sus! Asa ca m-am apucat de notat ideile principale si vedeti mai jos ce a rezultat! Lectura placuta!

Toti suntem mai mult sau mai putin la curent cu ce trebuie sa facem pentru a scadea in greutate insa exista persoane care se confrunta cu situatia delicata a unei greutati sub limita inferioara a normalului. Fie ca sunt deranjati de aspectul estetic al problemei fie ca este vorba de faptul ca o greutate sub cea normala poate pune probleme in ce priveste starea de sanatate, marea majoritate a persoanelor care se confrunta cu kilogramele in minus necesita o schimbare radicala a stilului de viata. Pe de alta parte cresterea in greutate intr-o maniera armonioasa se face trepatat fara a astepta ca miracolul sa se intample peste noapte. Situatia celor care cred ca trebuie sa consume numai alimente cu un continut inalt in carbohidrati sau care adopta un plan alimentar zilnic bazat pe mancare tip fast-food, chipsuri si dulciuri trebuie evitata deoarece poate avea implicatii negative asupra sanatatii. In cele ce urmeaza va vom prezenta 7 sfaturi pentru a ajunge la greutatea dorita fara a afecta sanatatea organismului.

1) Cresteti numarul de calorii In mod evident pentru a creste in greutate ratia calorica zilnica trebuie sa fie mai mare decat erati obinuiti in mod normal. Din pacate acest lucru necesita putina matematica deoarece este nevoie sa calculati cate calorii mancati zilnic si mai ales sa adaugati cate 500 de calorii in plus in fiecare zi. In acest fel la finalul unei saptamani in care ratia calorica a fost crescuta veti observa cateva kilograme in plus si faptul ca hainele va vin mai bine. Pentru a va face o idee despre cate calorii exista in fiecare aliment si in primul rand pentru a va simplifica calculele vizitati site-ul www.calorii.oneden.com

2) Pofta vine mancand Daca numarul de calorii creste atunci si numarul meselor zilnice trebuie sa creasca. 5 mese pe zi si 2 gustari va vor ajuta sa ajungeti la la grautatea dorita mult mai repede. Chiar daca sunteti o persoana ocupata faceti tot posibilul sa nu sariti peste nici o masa deoarece astfel se poate crea un obicei gresit. 3 mese echilibrate bogate in toate principiile nutritive si 2 gustari care pot consta in fructe, iaurt , biscuiti de cereale etc va vor ajuta sa cresteti in mod armonios in greutate.

3) Alegeti sa mancati ce va place Incercati sa gatiti felurile preferate de mancare deoarece in acest fel se exercita un efect pozitiv asupra psihicului. Anticiparea bucatelor preferate va spori pofta de mancare!

4) Mancati intr-o maniera inteligenta Ceea ce vrem sa spunem prin mancati inteligent este ca un proces de crestere in greutate incepe de la alegerea atenta a alimentelor consumate. Dupa cum am spus si mai sus este nevoie atat de o crestere a cantitatii dar si a calitatii alimentelor. In momentul in care mergeti la supermarket lista de cumparaturi trebuie sa contina alimente bogate in vitamine, minerale, proteine cu valoare biologica mare, sarace in grasimi si zahar. Astfel nu uitati sa cumparati cat mai multe fructe si legume de sezon, carne de pui, curcan, peste, vita, cereale, produse lactate, paste fainoase si orez.

5) Proteine sau zaharuri? O greseala frecventa este aceea de a incerca o crestere in greutate pe seama consumului exagerat de prajituri, produse de patiserie, ciocolata sau alte dulciuri. Pentru un corp frumos si un spor ponderal pe seama cresterii masei musculare si nu a grasimii din organism mancati multe proteine. Alimentele bogate in proteine cu valoare biologica mare sunt: carnea, produsele lactate, oualele. De asemenea exista si proteinele de origine vegetala pe care le puteti gasi in nuci, alune, migdale, cereale, soia, linte, naut etc).

6)Spuneti da activitatii fizice! Credeati ca sportul este bun doar pentru cei care vor sa slabeasca? Gresit! O activitate fizica regulata ajuta la cresterea si modelarea armonioasa a musculaturii cat si la cresterea poftei de mancare. Nu spune nimeni sa mergeti la sala de fitness si sa trageti de fiare de 5 ori pe saptamana. Joggingul sau inotul reprezinta variante excelente de a face miscare si de a va mentine in forma. In cazul in care nu aveti timp sa mergei la bazin sau sa alergati in parc alegeti ca variante de activitate fizica mersul pe jos (renuntati la mersul cu masina) sau urcatul scarilor (nu luati liftul chiar daca acesta ar fi primul impuls).

7) Fumatul dauneaza grav greutatii! Toata lumea cunoaste efectele negative ale fumatului asupra organismului insa nu toti nutritionistii trag un semnal de alarma cand vine vorba de legatura dintre nicotina si scaderea poftei de mancare. Renuntati la fumat si veti observa negresit o crestere a apetitului.

Respectarea unei alimentatii echilibrate, bogate in vitamine si minerale si a unui stil de viata activ va va oferi posibilitatea cresterii in greutate intr-un mod sanatos si mentinerea greutatii ideale pe termen lung. Nu deveniti obsedati de cantar si nu asteptati ca acesta sa va arate ce doriti sa vedeti intr-un timp scurt. Cantarirea trebuie sa se faca doar o data pe saptamana, dimineata, pe stomacul gol, doar in lenjerie intima.

Analizele medicale sunt un ansamblul de procedee, mai mult sau mai putin complexe, care furnizeaza informatii asupra aspectului si functionalitatii diferitelor organe si sisteme ale organismului oferind o idee de ansamblu asupra starii de sanatate a subiectului. Nu cred ca mai este cazul sa accentuez importanta analizelor periodice, in acest post vom aborda subiectul din alt punct de vedere!

Va voi oferi cateva sfaturi de care sa tineti seama inaintea efecturii celor mai frecvente analize medicale. Nu trebuie uitat ca pentru ca analizele sa reflecte cu adevarat situatia organismului, pe langa performantele laboratorului si a aparatelor de investigatie si analiza, este foarte importanta si pregatirea pacientului inaintea efecturii lor.

Cum ne pregatim pentru recoltarea probelor hematologice (sangelui)?

Este recomandat ca analizele sa se faca dimineata. In momentul in care va prezentati pentru efectuarea analizelor este indicat sa respectati urmatoarele recomandari:
• sa nu mancati in dimineata respectiva;
• sa nu aveti sau sa fi avut in ultima luna: gripa, raceala sau alte afectiuni febrile;
• sa nu consumati la ultima masa din ziua precedenta recoltarii alimente grase si dulciuri;
• femeile preferabil sa nu fie in timpul menstruatiei.
Cateva mentiuni sunt necesare:
1. pentru examenul biochimic si serologic aditional se recomanda o cina sumara si un interval de post de minim 12 ore, evitarea consumului de alcool pentru a evita lactescenta serului;
2. pentru bilantul lipidic trebuie respectata o dieta neschimbata cu 3 saptamani inainte de recoltare, post cu 12-14 ore inainte de recoltare (poate sa bea apa si cafea neagra fara zahar), abstinenta la alcool cu 72 ore inainte de recoltare.
3. in cazul testului de toleranta orala la glucoza se reconada: post cu cel putin 8 ore inaintea recoltarii, inclusiv cafea si tutun, si fara efort fizic. Pacientul este informat ca i se vor administra 75 g (1,75 g/kgc la copii) glucoza pulbere dizolvata in 300 ml de apa.
De asemenea, exista o serie de medicamente care ne pot modifica analizele medicale de aceea, trebuie sa intrebam medicul daca trebuie sa intrerupem medicatia sau doar sa comunicam personalului laboratorului ce fel de tratament urmam.

Cum ne pregatim pentru recoltarea probelor de urina?

Pentru sumarul de urina recoltarea se face din prima urina de dimineata, intr-un recipient furnizat de laborator, de unica folosinta.
Pentru urocultura recoltarea se face tot din prima urina sau la cel putin 4 ore de la ultima mictiune (urinare), intr-un recipient steril, cu gatul larg (exclus eprubete) numit urocultor. Transportul recipientului la laborator trebuie sa se faca in mai putin de 1 ora de la recoltare. Recoltarea sa va face inaintea initierii tratamentului antibiotic deoarece acesta distruge flora microbiana, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar daca infectia urinara exista.
Recoltarea corecta a probelor de urina presupune urmarirea unor etape astfel:
• toaleta riguroasa a zonei genito-urinare cu apa si sapun; la femei, in cazul în care este prezenta o secretie genitala abundenta se va introduce in vagin un tampon steril;
• se usuca zona spalata anterior cu ajutorul unei comprese sterile;
• se urineaza o cantitate mica in toaleta (urina contaminata de bacteriile care exista în mod obisnuit in segmentul inferior al uretrei) si fara sa se opreasca urinarea se colecteaza in recipientul primit de la laborator restul de urina (recoltare din jetul urinar mijlociu);
• pentru a preveni contaminarea probei se evita atingerea recipientul de zona genitala.

Cum ne pregatim pentru recoltarea materiilor fecale?

In cazul unui examen coproparazitologic se recolteaza materii fecale emise in mod spontan (fara purgative sau laxative), prelevand din bolul fecal 3 fragmente. Se recomanda ca proba sa fie trimisa la laborator in maxim 4 ore, in caz contrar, proba se va pastra la frigider pentru maxim 24 ore.
Pentru coprocultur) recoltarea se face inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice. Se foloseste recipientul furnizat de laborator. Se recolteaza cu ajutorul „linguritei” din trei locuri diferite ale scaunului, vizand portiunile lichide si, mai ales, portiunile cu mucus sau sange daca sunt prezente.
Aceste doua analize nu necesita, in prealabil, un regim alimentar special.

Cum ne pregatim pentru recoltarea exudatului faringian?

Ideal, se recolteaza dimineata inainte de a consuma alimente sau lichide, inaintea periajului dentar deoarece majoritatea pastelor de dinti contin substante antibacteriene ce distrug flora microbiana locala denaturand rezultatul. Daca aceste conditii nu pot fi respectate putem totusi efectua recoltarea la 3-4 ore de la ultima masa sau de la ultimul periaj dentar.

Cum ne pregatim de administrarea unui vaccin?

Administrarea unui vaccin se face in plina stare de sanatate, dupa vindecarea afectiunilor respiratorii acute sau in afara perioadelor de acutizare a unor bolii respiratorii cronice. Este contraindicat persoanelor cu alergii la componentele vaccinului si se iau precautii in cazul peroanelor/copiilor cu istoric de de convulsii febrile (cu 24 de ore inainte se administreaza acetaminofen preventiv), istoric de sindrom Guillain-Barre etc.