Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro

Traim intr-o societate care considera ca un corp suplu este o imagine a frumusetii. Din aceasta cauza dorinta de a slabi a oamenilor si in special a femeilor este atat de puternica incat poate produce boli de nutritie foarte grave. Astfel de boli sunt anorexia nervoasa si bulimia, a caror incidenta a crescut mult in ultima perioada in intreaga lume. Cu toate ca de obicei o dieta incepe cu simpla dorinta de a pierde cateva kilograme, regimul poate deveni o obsesie iar persoana isi poate pierde controlul.

Anorexia nervoasa
Cuvantul “anorexie” vine din limba greaca si semnifica lipsa poftei de mancare. Anorexia nervoasa este acea stare caracterizata printr-o aversiune emotionala sau psihica fata de mancare, ceea ce duce la o slabire extrema a corpului. Desi pot fi afectati si barbatii de aceasta boala, ea este de 20 de ori mai des intalnita la femei, mai ales la cele tinere.
Persoanele suferinde de anorexie nervoasa simt o dorinta foarte intensa de a slabi. Ele nu par sa-si dea seama de starea lor de subnutritie si nu simt foamea. Cu toate ca pot fi persoane extrem de slabe, uneori cantarind numai jumatate din greutatea normala, sustin in continuare ca sunt grase. Bolnavii de anorexie nervoasa rezista foarte mult timp fara mancare. Chiar mai mult, aversiunea lor fata de mancare este atat de mare incat isi pot produce singure varsaturi. In toata aceasta perioada in care nu se alimenteaza, anorexicii se antreneaza cu mult zel pentru a slabi si mai mult. De obicei sunt neodihniti si hiperactivi, negand totusi ca sunt prea slabi si ca mananca prea putin.

Nu este surprinzator sa constatam ca anorexia nervoasa poate fi un factor extrem de distructiv pentru organism. O persoana bolnava de anorexie poate suferi si de diverse tulburari digestive (ulcer, constipatie, diaree, varsaturi), scaderea pulsului si a tensiunii arteriale, anomalii de crestere si scaderea performantelor intelectuale. La unele femei se observa scaderea menstruatiei, putand sa ajunga pana la intreruperea menstruatiei (amenoree). Daca anorexia nervoasa apare la fete inaintea perioadei de pubertate se va inregistra o intarziere mergand pana la oprire a dezvoltarii lor sexuale. Intr-un numar redus de cazuri, anorexia nervoasa poate sa duca la moartea persoanei respective.

Tratamentul anorexiei nervoase este mult mai usor cand aceasta stare este depistata intr-un stadiu precoce, dar necesita cooperarea deplina a bolnavului. Tratamentul include terapia comportamentului, alimentatie supravegheata si psihoterapie de sustinere. Atunci cand un anorexic si-a facut tot tratamentul, poate parea vindecat, dar inca mai poate fi chinuit de ideea ca este gras. Din aceasta cauza, suportul moral este foarte important, fara el anorexia nervoasa putand sa inceapa din nou.

Bulimia este o tulburare a nutritiei caracterizata prin perioade de excese culinare sau de o indulgenta foarte mare fata de mancare (persoana poate manca foarte mult, fara sa simta ca s-a saturat). Un suferind de bulimie poate consuma cateva mii de calorii intr-o singura ora, inghitind o cantitate enorma de mancare pe care apoi incearca sa o elimine provocandu-si varsaturi, folosind diuretice sau laxative, facand efort fizic in exces. Unii suferinzi de bulimie pot consuma pana la 20000 calorii la o singura masa. De obicei bulimia apare la tinere, cu conditii bune de viata, educate, dar care sufera de depresie, anxietate, care isi subapreciaza propria persoana. Majoritatea persoanelor bolnave de bulimie nu sunt obeze, dar de obicei greutatea lor este mai mare decat cea normala.

Ca si anorexia nervoasa, bulimia poate produce multe complicatii grave cum ar fi: ruptura stomacului, caderea dintilor datorita varsaturilor repetate, deshidratare, pierderi de ioni, tulburari menstruale. De asemenea, bolnavii au glandele salivare marite mult fata de normal si prezinta si tulburari de respiratie (lipse de aer). Foarte rar, bulimia poate sa duca la moartea persoanei respective.

Semne si simptome:

Anorexia nervoasa:

1. Dieta excesiva, persoana respectiva mananca foarte putin si e preocupata prea mult de grasime, calorii etc.
2. Micsorarea ciclului menstrual.
3. O imagine falsa despre propriul corp.
4. Scaderi anormal de mari ale greutatii corporale.
5. Hiperactivitate, exercitii fizice practicate in exces.
6. Schimbari psihice si fizice. Caderea parului, intoleranta pentru temperaturile joase, scaderea pulsului si a tensiunii arteriale, constipatie.
7. Depresie, iritabilitate.

Bulimia:

1. Persoana e foarte preocupata sa manance.
2. Mananca pe ascuns.
3. Tulburari menstruale.
4. Variatii mari ale greutatii corporale.
5. Abuz de laxative sau substante care produc varsaturi.
6. Schimbari fizice: marirea glandelor, caderea dintilor.
7. Depresie, iritabilitate.

Daca suferiti de anorexie nervoasa sau de bulimie, sau cunoasteti pe cineva afectat de aceste boli, e bine de stiut un lucru foarte important: ambele se pot vindeca relativ usor, dar nu de unul singur, ci numai cu ajutorul medicului.

Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro

Autor articol: Dr. Ioana Silvia Alexandrescu, medic specialist dermato-venerologie si estetica, Clinica Avant-Age, Clinica Anima Victoriei, Bucuresti +40.770.640628, ioanach (la) hotmail (punct) com

Vine vara, soarele este deja prezent în fiecare zi, iar pielea noastră nu este încă suficient pregătită pentru a „da ochii” cu el. Ce trebuie să ştim pentru a ne proteja de efectele nefavorabile ale soarelui? Este potrivită crema ce o avem pentru tipul nostru de piele?
Să aflăm mai întâi ce înseamnă UV şi cum acţionează aceste radiaţii asupra pielii.

Soarele emite un spectru de raze compus din:

- radiaţii gamma
- raze X
- Ultraviolete (UV) : UVA, UVB, UVC
- Lumina vizibilă
- Infraroşii
- Unde radio

O parte importantă e absorbită de ozon, picăturile din atmosferă şi de praf. Pe suprafaţa Pământului ajung doar 2/3 din acestea: UV (10%), lumina vizibilă (50%) şi infraroşiile (40%). Efectele asupra organismelor vii variază în funcţie de:

– altitudine
– particulele de apă sau poluare
– unghiul sub care razele soarelui ating pământul (formând anotimpurile)
– stratul de ozon

Radiaţiile UV sunt cele care dau modificările cele mai importante de la nivelul pielii. Cunoscând proprietăţile diferitelor tipuri de radiaţii, putem lupta împotriva efectelor nefavorabile.

În funcţie de tipul razelor UV, acestea pătrund diferit la nivelul straturilor pielii:

Să vedem în continuare care sunt efectele NEFAVORABILE ale radiaţiilor UV aspura pielii:

1. Inflamaţie/Eritem: apare la 30 min pana la 8h (cu un vârf la 12-24h) de la expunere şi scade după 72h. Radiaţia UVB (cu lungimea de undă 300nm) este cea mai eritematogenă.

Arsura solară este o reacţie toxică, inflamatorie la nivelul pielii, produsă de radiaţia UVB (295-315nm), prezentând semnele clasice de inflamaţie: roşeaţă, căldură, durere şi edem.

2. Pigmentarea imediată, persistentă şi tardivă : de la o culoare cenuşie/gri-brun → pigmentare persistentă, ce durează aprox. 2h. Bronzul de durată (culoarea brună) apare prin expunere de ore, zile şi persistă săptămâni, luni.

3. Fotoîmbătrânirea sau Hiperplazia epidermică = îngroşarea epidermei, cu o ridare accentuată în zonele fotoexpuse; apare la ore-zile de la expunere la UVB şi UVC (mai puţin UVC) şi durează 2-3 săptămâni.

La nivelul cefei apare aşa-numita cutis rhomboidalis nuchae :

4. Imunosupresia (scăderea imunităţii) : poate duce la creşterea posibilităţii apariţiei unor boli infecţioase (ex. Herpes simplex), alterează ADN-ul (putând duce la carcinogeneză), precum şi posibilitatea exacerbării unor boli cu fotosensibilitate (ex. Lupus eritematos sistemic).

Efectele BENEFICE ale expunerii la soare sunt: sinteza vitaminei D, ameliorarea unor boli cutanate (psoriazis, vitiligo, dermatita atopică, mycosis fungoides), menţinerea sănătăţii psihice, creşte toleranţa la stress, reglează somnul (prin ritmul circadian) şi poate atenua unele simptome premenstruale (modificări de dispoziţie, iritabilitatea, depresia).

Să vedem în continuare cum ne pigmentează soarele pielea: de la cele mai simple şi benigne leziuni, până la cele mai grave.

1. Lentigo solar = pete brun – deschise până la brun închise, ce apar în zonele expuse: faţa dorsală a mâinilor, zonele de extensie ale antebraţelor, toracele superior şi faţa.

2. Efelidele (pistruii) sunt de fapt lentigine cu diametrul de <6mm.

3. Poikilodermia Civatte – localizată pe zonele laterale ale gâtului

4. Keratoza actinică este o leziune precanceroasă ce se poate transforma destul de uşor într-un epiteliom spinocelular, cu risc cancerigen foarte înalt. Se localizează pe faţă, gât, dosul mâinilor si apare la cei cu tenul mai deschis la culoare, părul blond şi ochi de culoare deschisă.

5. Epiteliomul bazocelular este o tumoră cutanată cu evoluţie lentă, ce metastazează foarte rar.

6. Epiteliomul spinocelular este o tumoră malignă a epidermului, având o evoluţie mai rapidă decât epiteliomul bazocelular şi mult mai invaziv. Metastazează pe cale limfatică.

7. Melanomul este o tumoră malignă de origine melanocitară, metastazează la distanţă, e foarte agresiv, ducând la deces în câţiva ani. Poate fi curabil doar dacă este depistat şi tratat în formele incipiente.

După ce am trecut în revistă principalele afecţiuni provocate de expunerea la soare, vom vedea în continuare cum ne putem proteja de aceste efecte nocive. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem termenul de SPF şi ce înseamnă el.

SPF reprezintă raportul dintre cantitatea minimă de UVB necesară pentru a produce o reacţie eritematoasă minimă printr-un film protector de cremă şi cantitatea de energie necesară pentru a produce acelaşi grad de eritem fără aplicarea vreunei creme de protecţie.
Reacţia eritematoasă minimă cu protecţie
SPF= ——————————————————-
Reacţia eritematoasă fără protecţie

Reprezintă, de asemenea, unitatea de măsură a eficienţei produselor pentru protecţia solară. Variază de la 2 la 100, iar mai nou tot ce este peste 50 fiind catalogat drept 50+.
Eficacitatea unei creme de fotoprotecţie depinde şi de fototipul individual, cantitatea şi frecvenţa aplicaţiilor cremei, cantitatea de cremă absorbită, precum şi de activitatea întreprinsă (ex.înotul îndepărtează mai repede crema → necesită aplicaţii repetate).

Clasificarea fototipurilor
Fototipul = capacitatea diferită a pielii de a se bronza sub acţiunea UV

• Fototipurile se folosesc pentru a consilia persoanele privind riscul expunerii la soare.
• Fototipurile I, II si III prezintă risc de a dezvolta toate tipurile de afecţiuni induse de UV:

– fotoîmbătrânirea cutanată →riduri, lentigo solar, keratoze actinice
– cancere cutanate de diferite tipuri (carcinoame bazocelulare, spinocelulare,etc)
– melanoame maligne

• Gradul de bronzare este determinat genetic; cantitatea de melanină e de 5x mai mare la fototipurile IV – VI decât la cele I – III è rolul protector al melaninei împotriva cancerului de piele.

Forme de prezentare ale produselor de fotoprotecţie

CREMELE = emulsii apă în ulei → conţin < 25% apă, cu uleiul mediu de dispersie.

- Sunt mai puţin grase, se întind uşor şi conferă un film protector: uleiul se comportă ca emolient, în timp ce apa se evaporă treptat.
- se aplică o cantitate suficientă (măsurată în linguriţe de ceai) pt a acoperi întreaga suprafaţă a corpului, procedură ce se va repeta la fiecare 2 ore şi de fiecare dată când se iasă din apă.

LAPTELE – Se recomandă pt întreaga suprafaţă a corpului.

SPRAY –urile – se aplică mai uşor decât loţiunile, deoarece pot fi pulverizate fără probleme şi în zonele mai greu accesibile, precum spatele sau umerii.
– ambalaj convenabil, cu pompă
– nu necesită a fi frecate pt a pătrunde în piele
Dezavantaje: fiind pulverizate, e greu de precizat dacă s-au acoperit toate zonele expuse; preţul ridicat; conţinutul în alcool poate produce uşoară senzaţie de usturime sau arsură. Nu se recomandă pt. faţă.
– pot fi:
“water resistant” = persistă la o transpiraţie uşoară (sau după 40 min. în apă)
“waterproof” = rezistă după înot (sau 80 min. în apă)

STICK-urile de buze se recomandă în special la cei ce călătoresc în zone cu radiaţii solare intense, sau la munte.

FLUIDUL – se apropie de textura unui lapte de corp; e dedicat tenului mixt si gras.

PUDRA COMPACTĂ – asemănătoare pudrei de obraz; se recomandă tenului sensibil, intolerant sau care a fost expus diferitelor proceduri cosmetice.
În încheiere, doresc să subliniez importanţa folosirii celui mai adecvat produs, în funcţie de tipul tenului şi zona unde se doreşte a fi aplicat. Copiii au o gamă foarte variată de produse, fiind special create pentru pielea lor sensibilă.

Va doresc o vară frumoasă!

Autor articol: Dr. Ioana Silvia Alexandrescu, medic specialist dermato-venerologie si estetica, Clinica Avant-Age, Clinica Anima Victoriei, Contact: +40.770.640628, ioanach (la) hotmail (punct) com

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic specialist recuperare, medicina fizica si balneologie. fostul medic al lotului national de seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Articulatia genunchiului este cea mai mare a corpului omenesc si comparativ cu alte articulatii mari ( sold, scapulo-humerala) este mai putin acoperita si protejata de parti moi, si este foarte mult solicitata in statica si locomotie, fapt care grabeste uzura mai accentuata a elementelor sale.

Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are un rol important in mers – de a asigura statica in momentul de sprijin si de a asigua ridicarea piciorului pentru orientarea acestuia in functie de denivelarile terenului . Deasemenea intr-o serie de activitatii uzuale cum ar fi pozitia asezat, ridicarea unui obiect dar si in unele activitati profesionale functionalitatea normala a genunchiului este deosebit de importanta.
Aceasta articulatie, prin slaba sa acoperire cu testuri moi, devine predispusa si vulnerabila unor traumatisme atat directe cat si indirecte

Ce poate semnifica marirea de volum a genunchiului?

Aceasta poate fi de cauza intra-articulara, atunci cand se acumuleaza o cantitate excesiva de lichid in cavitatea articulara, sau de cauza extraarticulara. Acumularea excesiva de lichid sinovial in cavitatea articulara poarta numele de hidartroza si este o situatie destul de frecventa prin care genunchiul reactioneaza la traumatisme, chiar si de vecinatate, sau la diferite afectiuni inflamatorii sau degenerative. Leziunile meniscale, entorsele de genunchi cu interesarea ligamentelor colaterale, sinovitele de cauza inflamatorie, gonartroza in pusee evolutive se insotesc aproape intotdeauna de hidartroza. Este mai frecventa decat hemartroza .Apare si in TBC-ul de genunchi in faze de debut si de stare a bolii, boli inflamatorii generale( reumatismul poliarticular acut, poliartrita reumatoida, lupus, psoriasis, condrocalcinoza etc), in boli neurlogice de cauza medulara ( tabes, siringomielie) sau cerebrala leuconevraxita), boli alergice, bloi neoplazice ale sinovialei, idiopatica( hidartroza intermitenta Perrin)

Hemartroza reprezinta acumularea de sange in cavitatea articulara si este de obicei de cauza traumatica. Cele mai frecvente cauze de hemartroza sunt: leziunea ligamentului incrucisat anterior, leziunile de menisci la nivelul insertiei capsulare ( in zona vasculara), entorsa grava cu leziuni ale capsulei articulare, leziuni ale plicilor sinoviale etc.

Piartroza se caracterizeaza prin acumularea de puroi in cavitatea articulara in cadrul unei artrite septice constituite, de obicei, pe cale hematogena; rareori artrita se poate datora unei artrotomii contaminate ( artrita postoperatorie), unei plagi articulare sau
deschiderii intra-articulare a unor focare de osteomielita din vecinatate. Diagnosticul diferential al revarsatului articular presupune efectuarea unei punctii evacuatorii, care, pe langa aspectul macroscopic al lichidului, ne permite determinarea unor parametrii ai lichidului recoltat.

Tumefactiile partiale ale diferitelor zone ale genunchiului pot sa apara in diferite situatii:
- apofizita tibiala ( boala Osgood-Schlater) reprezinta o tumefactie ( de cauza inflamatorie) insotita de un grad de roseate, la nivelul tuberozitatii tibiale ( la insertia tendonului rotulian).
- apofizita rotuliana ( boala Sinding-Larsen- Johansen ) consta in tumefierea fetei anterioare a genunchiului la acre se adauga roseate tegumentelor.
- osificarea posttraumatica paracondiliana interna ( boala Pellegrini –Stieda) este reprezentata de aparitia unei tumefactii dureroase pe fata mediala a genunchiului ( condilul femoral intern) ca urmare a entorselor repetate mai ales la nivelul insertiei superioare a ligamentului colateral medial.
Formatiuni tumorale la nivelul genucnhiului pot fi:
- osteocondroamele care apar fie izolat, fie in cadrul bolii Ombredanne ( osteocondromatoza generalizata) la nivelul extremitatii distale a femurului sau extremitatii proximale a tibiei, sub forma unor formatiuni dure, ovoide, cu suprafata neregulata, pediculate, aderente de planul osos, pe care tesuturile moi supraiacente aluneca cu usurinta.
- Bursita prerotuliana se prezinta sub forma unei formatiuni tumorale fluctuente situate pe fata anterioara a rotulei aderenta atat de planul profund cat si de cel superficial. Tegumentele pot fi calde si rosiiatunci cand avem de-a face cu o bursita acuta infectata sau pot fi de aspect normal intr-o bursita cronica ( higroma). Afectiunea este extraarticulara, socul rotulian fiind de obicei, absent.
- Chisturi sinoviale, prezente la nivelul “ labei de gasca”, tendoanelor muschilor semitendinos, semimembranos, biceps femoral, sau la nivelul spatiului popliteu 9 chist Baker). Chistul politeu insoteste gonartroza , se palpeaza pe palnul osos al spatiului polpiteu de care este adherent si prezinta o consistenta renitenta si fluctuenta.
- Formatiuni tumorale subcutanate: fibroamele subcutanate din neurofibromatoza Reckilnghausen, de consistenta dura si cu mobilitate mare, nevroame, miofribroame, adenopatie.

Principalele leziuni la nivelul genunchiului sunt reprezentate de :

Leziunile partilor moi
Contuziile si plagile- se produc prin traumatisme directe – caderi pe genunchi sau loviri si au ca semne obiective edemul si echimoza iar subiectiv durerea si impotenta functionala a membrului inferior
Se pot complica cu fenomene inflamatorii locale , hidrartroze sau hemartroze
Tratamentul consta in dezinfectie si crioterapie locala iar dupa 24 de ore in masajul coapsei si drenaj limfatic al membrului infeior

Leziuni articulare
.Entorsa genunchiului se produce prin miscari prea energice sau suprasolicitante care tind sa deplaseze extremitatile osoase articulare, unele fata de altele , fie dincolo de limitele posibile ale mobilitatii normale, fie in jurul unor axe care nu exista la nivelul acestei articulatii.
Leziunile de menisc se produc printr- un mecanism dinamic complex, adica prin trecere brusca din flexie in extensie cu o rotatie interna sau externa , simultan cu incarcarea concomitenta cu greutatea corpului si au ca semne clinice : genunchiul in semiflexie si tumefiat si durere locala, cae se accentueaza la palpare . Unul din semnele de leziune meniscala este « strigatul meniscal » : extensia gambei pe coapsa produce durere si un zgomot « clic » specific.

Leziunile osoase
.Fracturile genunchiului se pot produce :- la extremitatea inferioara a femurului
- la extremitatea superioara a tibiei
- la nivelul rotulei
si au ca semne clinice : -durerea intensa, accentuata la incercarea de mobilizare pasiva sau activa a articultiei
– tumefierea genunchiului prin hemartroza
– deviatia axului genunchiului
– impotenta functionala
– echimoza in spatiul popliteu indiferent de sediul fracturii

Forme ale fracturilor genunchiului
Fracturile extremitatii inferioare ale femurului
Se produc in special in accidentele de circulatie,mai rar prin caderea in picioare cu genunchiul in valg sau varus. Interesand suprafata articulara , se asociaza frecvent cu rupturi ligamentare sau meniscale. Deasemenea , datorita insertiilor muschilor puternici , simultan cu fractura se produce si deplasarea fragmentelor fracturate. Fractura se poate produce la nivelul condililor femurali , supracondilian si la nivelul epifizei ( decolare epifizara)
Consolidarea fracturii poate genera urmatoarele sechele :
-consolidarea vicioasa cu deformarea in valgum sau varum , in hiperextensie sau incongruenta articulara prin calusuri exuberante care reduc mobilitatea articulara ;
-consolidarea intarziata peste 6 luni sau chiar pseudo-artroza
-redori sau semianchiloze articulare.
-gonartroza
-hipotrofii musculare
-retractii musculare

Dupa imobilizarea in aparat gipsat (intre 2 luni si 6 luni – timp in care se fac miscari cu segmentul simetric si exercitii de respiratie) trebuie sa se inceapa tratamentul recuperator.

Fracturile extremitatii superioare a tibiei
Se produc tot in cazul accidentelor de circulatie, prin lovire directa sau prin caderea pe picior. Poate interesa : spinele tibiale , platoul tibial sau interlinia articulara. Imobilizarea in atele gipsata se face in extensie, apoi aparat pelvipodal la inceput fara sprijin si apoi cu un aparat gipsat de mers. Dupa intreruperea extensiei , se incep exercitiile de mobilizare articulara.
Sechelele acestei fracturii sunt frecvente sub urmatoarele forme : redoare articulara, anchiloza articulara dar si laxitate cu deviatie axial si atroza secundara.

Fracturile rotulei
Rotula este frecvent sediul traumatismelor directe, care produc fracturi cu sau fara deplasare, cu traseu vertical sau orizontal, localizate la nivelul varfului sau bazei rotulei
Tratamentul ortopedic depinde de forma fracturii :
-in fisuri sau fracturi verticale fara deplasare este suficient doar repaus la pat si bandaj compresiv 15-20 zile.
-in celelalte fracturi cu deplsare este necesara interventia chirurgicala si osteosinteza pentru ca refacerea sa fie perfecta. Cand reconstituirea nu se poate face se recomanda proteza partiala sau totala iar reluarea mersului presupune o lunga perioada de recuperare.

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic specialist recuperare, medicina fizica si balneologie. fostul medic al lotului national de seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro

Oamenii activi sunt de obicei preocupati de programul de efort fizic (antrenament cardio, antrenament de forta, stretching) si in secundar de regimul alimentar, mai ales daca nu au probleme legate de greutate. Exista o serie de greseli “clasice” in ceea ce priveste alegerea unei alimentatii corecte si mai ales adaptate la necesitatile fiecaruia, in raport cu efortul fizic depus. As vrea sa punctez cateva dintre acestea, in speranta ca daca veti descoperi ca si voi faceti aceste greseli, va veti corecta.

Proabil ca cea mai frecvent intalnita greseala pe care o facem multi dintre noi este neglijarea micului dejun. Din graba, pentru ca trebuie sa ajungem la servici sau scoala, sau pentru ca dormim un pic mai mult dimineata, multi sarim peste prima masa din zi, despre care se spune ca ar fi cea mai importanta. E simplu: daca nu mancam dimineata ne va fi foame mai tarziu, iar atunci cand ne domina senzatia de foame, este dificil sa mai controlam regimul alimentar sau greutatea.

O alta greseala este sa nu mancam inainte de antrenamente. Probabil tot din motive legate de timp, unii nu se alimenteaza cum ar trebui inainte de efort fizic, in consecinta randamentul lor in timpul antrenamentului va fi foarte redus. Daca nu exista timpul necesar pentru a manca alimente, solutia consta intr-un supliment nutritiv bogat in carbohidrati, dar care ar trebui sa contina si proteine (cam o treime din total). Opusul acestei greseli despre care tocmai am vorbit este lipsa hranirii dupa antrenament. Cel mai bun moment pentru a alimenta organismul cu nutrienti este in urmatoarele doua ore dupa efort fizic, de aceea nu ar trebui niciodata sa sariti peste acest moment. Daca va ganditi la suplimente, atunci concentratul proteic este raspunsul (si cand zic concentrat, ma refer la un supliment care sa aiba macar 60% proteine de calitate).

Se pune adesea intrebarea daca putem inlocui o masa cu un baton proteic. Situatia sta cam asa: daca ne referim la un individ cu un stil de viata normal, care are activitate fizica moderata sau intensa si mai merge si la sala (sau face alt sport), dupa parerea mea nu ar trebui sa se hazardeze sa inlocuiasca una dintre cele trei mese importante ale zilei, cu batoane proteice. Poate sa foloseasca batoanele ca gustari intre mese sau pur si simplu ca suplimente (deci in completarea meselor obisnuite). Aceste batoane, oricat de valoroase ar fi din punct de vedere al combinatiei de nutrienti, nu acopera necesarul caloric pe care ni l-ar oferi o masa normala. In schimb, intr-o cura de slabire, batonul proteic poate fi folosit ca substitut pentru masa de seara.

In categoria greselilor nutritionale intalnim una mai deosebita si anume consumarea unei cantitati mari de proteine si a unei cantitati insuficiente de carbohidrati. Exista tot felul de regimuri de slabire care au la baza aceasta schema, insa pentru un om care nu doreste sa slabeasca, acesta combinatie este contraproductiva, fiindca asa cum stim cu toti, carbohidratii reprezinta principale resursele energetice imediate ale organismului.

Oamenii si-au pierdut o parte din instinctul de a se hrani exact cat au nevoie. De vina probabil ca este evolutia tehnologica care ne determina sa fim mai sedentari si ne pune la dispozitie o intreaga gama de alimente hipercalorice. A ajuns sa fie o adevarata provocare consumarea unei cantitati optime de alimente, care sa ofere exact necesarul caloric de care are nevoie individul, raportat la activitatea fizica pe care o depune. O alimentatie abundenta conduce in mod invariabil la acumularea de kilograme sub forma de tesut adipos, in timp ce o alimentatie insuficienta (cantitativ, dar si calitativ) atrage dupa sine pierderea masei musculare. Tot in aceasta categorie de greseli dietetice intra si consumul insuficient de lichide, despre care am mai discutat in alte articole.

Printre greselile destul de frecvent intalnite se afla si conceptia unor care cred ca daca fac sport pot sa manance orice si oricat. Problema nu se reduce numai la posibila crestere in greutate, ci si la deprivarea organismului de unii nutrienti absolut necesari pentru buna functionare si ma refer in mod particular la oligoelemente, adica vitamine si minerale.

In final, greseala cea mai grava: adoptarea unor regimuri alimentare incorecte, create in special pentru scaderea in greutate, si care nu tin cont de principiile stiintifice ale dietetice. Ne lovim de aceste “regimuri-minune” prin toate revistele de life style de pe piata. Nu vreau sa generalizez, insa multe dintre acestea sunt concepute cu scopul de a obtine rezultate rapide in timp scurt, ceea ce nu este nici sanatos si nici durabil.

Probabil ca fiecare dintre voi s-a regasit in cel putin una dintre greselile prezentate aici. Desi seamana cu un slogan electoral… este timpul sa schimbam ceva! In alimentatia noastra, bineinteles!

Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic rezident recuperare, medicina fizica si balneologie. fostul medic al lotului national de seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Este o tehnica descoperita de catre Konstantin Pavlovici Buteyko, medic intr-un spital din Moscova care in 1956 a facut pentru prima data legatura dintre hiperventilatie si cefalee.
Teoria lui Buteyko porneste de la premisa ca respiratia astmaticilor este de obicei mai adanca si mai accelerata decat in mod normal,deci se hiperventileaza si astfel se produce hipocapnie . Conform efectului Bohr prin care unul din rolurile vitale ale dioxidului de carbon consta in eliberarea oxigenului in celulele tesuturilor, atunci cand nivelul de dioxid de carbon este scazut, hemoglobina retine mai mult oxigen, prin urmare cantitatea de oxigen eliberata in tesuturi este considerabil mai mica. Nivelul scazut de dioxid de carbon provoaca numeroase alte reactii cum ar fi:

- contractia musculaturii netede a organismului( bronhoconstrictia)

- se produce histamina in exces;

- – tahicardie

- excitabilitatea SNC

- alcaloza respiratorie

Buteyko sustine ca hiperventilatia nu este doar o consecinta a ingustarii cailor aeriene, ci chiar cauza care o provoaca.
Aceasta teorie este confirmata si de studii care au demonstrat ca astmaticii, chiar si cand nu prezentau simptomele corespunzatoare, respirau un volum de aer de 10-15 litri pe minut si nu 4-6 litri, cum ar fi normal.
Teoria lui Buteyko sustine ca ingustarea cailor aeriene ( bronhoconstrictia) este de fapt o metoda simpla, prin care corpul incearca sa evite pierderea unei cantitati prea mari de dioxid de carbon.
Principalul factor care stimuleaza respiratia este mentinerea nivelului de dioxid de carbon din sange, respiratia fiind ajustata astfel incat nivelul sa ramana constant.

El mai sustine si ca majoritatea persoanelor afectate de astm au tendinta de a elimina simptomele evitand situatiile declansatoare si urmand anumite tratamente. Sustine de asemenea si ca din moment ce insuficienta respiratorie este unul dintre simptomele principale ale astmului si orice anomalie in ritmul respirator normal este considerata a fi consecinta si nu cauza afectiunii, putini s-ar gandi ca totul porneste de fapt de la respiratia excesiva, mai ales ca societatea occidentala incurajeaza respiratia adanca, considerand-o a fi benefica pentru organism. Acesti factori indica faptul ca hiperventilatia nu este recunoscuta sau luata in considerare drept cauza, si cu atat mai putin analizata.

Studiile clinice efectuate

1) In 1981 la Moscova la Institutul Medical Sechenov . ã fost testata aceasta metoda si au fost scrise rapoarte de catre medicii K. Buteyko si V. Genina . Prima data aceasta metoda a fost denumita Metoda respiratiei cu volum echilibrat ( Balance volum Breathe- BVB) si a fost aprobata si testata la acest Institut medical intre 27 februarie 1981 si 21 mai 1981.
Metoda se bazează pe o scădere constienta a profunzimii respiratiei şi ã fost conceputa special pentru pacienţii care sufereau de astm bronşic. Studiul efectuat a implicat pacienţi care au suferit de atacuri de astm periodice (o dată pe zi sau mai mult) pe parcursul lunii precedente. Unii dintre pacienţi au avut chiar episoade severe de crize de astm. Scopul experimentului a fost de a demonstra relaţia dintre simptomele majore ale bolii (bronhospasm, tuse, blocaje ale nasului, etc) şi hiperventilaţie. Pacienţii au fost rugaţi să se supună testului de hiperventilaţie in trei etape (etape dezvoltate de profesorul Buteyko în 1968).

• Testul a fost efectuat în poziţia sezand: Pacienţii au fost rugaţi să folosească metoda de BVB. La 1 până la 5 minute de folosire a metodei simptomele de astm au scăzut sau au dispărut.

• In a doau etapa, pacienţii au fost rugaţi să facă exact opusul: sa respire adanc pentru 15 – 60 de secunde pentru a provoca simptome de astm.

• in a treia faza, pacienţii au fost rugaţi să se întoarcă la BVB, prevenind astfel debutul unui atac independent.

Au fost tratati pacienti cu varsta cuprin sa intre 3 si 15 ani, cu astm bronisc atopic, AB mixt si AB alergic. Patruzeci şi trei (83%) dintre pacienţi au arătat o îmbunătăţire considerabilă şi nouă (17%) au arătat anumite îmbunătăţiri. Nu au existat cazuri care sa nu prezinte nici o îmbunătăţire . Pacienţi cu astm bronşic (52) îmbunătăţit în primele patru zile: au putut respira liber prin nas iar tusea şi respiraţia şuierătoare au dispărut. . S-a observat si dinamica si functia bronhiilor- au fost cercetate simultan cu ajutorul testelor Tiffno si a scalei Rait ). Toţi pacienţii au arătat următoarele rezultate în primele 40 de zile dupa tratamentul BVB: Volumul expirator forţat (scala de măsurare ã lui Rait)) a crescut de la 36.7 – la 173.2 . Echilibrul acido-bazic sangvin s-a normalizat (acesta a devenit mai puţin bazic) [ hiperventilatia - alcaloza respiratorie], a crescut PaCO2 arterial de la 24.6 – la 36.3 mm Hg. Pacientii cu cazuri severe de astm si-au crescut capacitatea pulmonara cu 27 %, rezistenta alergica cu 33%.

Concluziile acestui studiu au fost:
metoda de BVB după cum a sugerat profesorul Buteyko ajută la scăderea numărul şi severitatea atacurilor de astm, precum şi doza de medicament.

• Ca rezultat al acestei terapii, indicatorii de echilibru acido-bazic şi ventilaţie pulmonară s-au imbunatatit.

• Metoda poate fi predata chiar si copiilor incepand de la 3 ani fie în spital sau în ambulator.

• Această metodă este suportat de către copii de orice varsta peste 3.

• Această metodă este cea mai eficientă în perioadele acute de astm bronşic la pacienţii foarte bolnavi.

2) Studiu clinic a tehnicii de respiratie Buteyko in astm , efectuata de pe o caseta video( fara interventia unui instructor personal) ( A clinical trial of the Buteyko breathing technique in asthma as taught by a video)– Opat AJ, Cohen MM, Bailey MJ, Abramson MJ – Departamentul de Epidemiologie si Medicina Preventiva, Scoala medicala Monash, Spitalul Parhan, Australia.

Rezumat:
TCB – tehnica respiratorie Buteyko este promovata ca o terapie pentru astm, fara medicatia specifica acestuia. Ea se bazează pe premisa că prin hipoventilatie determina cresterea PaCO2 din sânge si astfel se poate trata astmul bronşic. Studiul a fost efectuat pentru a determina daca aceasta tehnica respiratorie efectuata de pe o caseta video, este un tratament eficace pentru astmul bronsic. 36 de subiecti adulti cu astm bronsic usor pana la moderat au fost randomizati pentru a primi video cu aceasta tehnica de efectuat acasa de doua ori pe zi timp de 4 saptamani, iar altii un video placebo. Inainte si dupa interventie au fost evaluate: astmul legat de calitatea vietii, fluxul expirator de varf ( PEF), simptomele si consumul de medicatie antiastmatica. Rezultatele au demonstrat o imbunatatire semnificativa ã calitatii vietii celor cu casete video cu tehnica Buteyko, comparativ cu placebo ( p=0,043) precum si o reducere semnificativa a utilizarii de bronhodilatator inhalator ( p= 0,008). Concluzia a fost ca exercitiile BBT pot fi eficiente in imbunatatirea calitatii vietii si reducerea aportului de medicatie inhalatorie bronhodilatatoare la pacienti cu AB. Acestea necesita insa investigatii suplimentare. PMID: 11059522 [PubMed - indexed for MEDLINE]

3) În 1994, Asociaţia Australiana a Fundatiei pentru Astm, a sponsorizat un studiu clinic pentru tehnica Buteyko la Spitalul Mater din Brisbane. Studiul a fost efectuat între decembrie 1994 – ianuarie 1995, de către profesorul Charles Mitchell şi doctor Simon Bowler. Rezultatele au fost prezentate la conferinta Societatii de Medicina Toracica de la Hobart martie 1995. Pentru a compara eficacitatea metodei Buteyko cu tratamentul astmului convenţional au fost recrutaţi 39 astmatici, în urma unei campanii publicitare. Toate persoanele fizice aveau o istorie de astm bronşic şi luau doze semnificative de medicamente pentru astm. Ei au fost aleatoriu împărţiti în două grupe, stratificati pe utilizarea zilnica a bronhodilatatoarelor. Grupul de control a fost instruit de către un fizioterapeut în tehnici convenţionale, inclusiv de relaxare, tuse şi tehnici de respiraţie abdominală. În grupul Buteyko a fost predata metoda Buteyko de către un medic cu experienţă Buteyko. In studiu, nici unul dintre grupuri nu stia din care grup face parte.
În timpul studiului astmaticilor li s-a cerut sa utilizeze medicatia bronhodilatoare numai pentru a depasi simptomele de astm, incercand sa reduca la minimum utilizarea acestora. Subiecţii au avut de asemenea obligaţia de a nu schimba aportul lor de medicatie cu steroizi pe parcursul celor 6 saptamani initiale de studiu. Utilizarea medicatiei, aparitia simptomelor si parametrii respiratori au fost notate pe niste carduri jurnal pentru fiecare pacient. La sfarsitul primelor 4 saptamani, la 6 saptamani si la 3 luni pacientii din ambele grupuri au trebuit sa raspunda intrebarilor unui chestionar privind calitatea vietii. Calitatea vietii a fost estimata dupa urmatorii parametri: impactul astmului asupra respiratiei, starea de spirit, activitatea sociala si preocuparea pentru viitor. Rezultatele au fost: o reducere in medie cu 71% a simptomelor, reducerea folosirii de medicatie de tip Ventolin cu 96% şi o reducere cu 49% în utilizarea steroizilor in grupul in care a fost predata metoda Buteyko. De asemenea, s-au observat imbunatatiri ale calitatii vietii cu modificarea in bine a starii de spirit, a crescut interactiunea sociala si preocuparile pentru viitor.

Bronchodilator use at 3 months 90% decrease (Buteyko group) 9% increase (Control group)
Inhaled steroids use at 3 months 49% decrease (Buteyko group) no change (Control group)
Symptoms score at 3 months 71% improvement (Buteyko group) 14% improvement (Control group)
Quality of life at 6 weeks 54% improvement (Buteyko group) 24% worseni (Control group)

În decembrie 2003, Noua Zeelandă Medical Journal a publicat rezultatele acestui studiu clinic privind metoda Buteyko efectuat în Noua Zeelandă.. Rezultate similare primelor studii au fost găsite în Marea Britanie, Canada şi din nou în Australia.

Controverse

Buteyko s-a lovit constant de un dezinteres total din partea comunitatii medicale timp de 50 de ani, insa a ramas preocupat de respiratie si modul in care aceasta ne afecteaza sanatatea. El a inceput sa-si dezvolte teoria si in acelasi timp si tehnica respiratorie si a aratat importanta acesteia la pacientii cu astm, migrene, atacuri de panica, sforait si alergii.
Metoda a devenit extrem de populara in Australia, Noua Zeelanda dar si Europa , are cativa adepti nu foarte multi insa. Americanii sunt precauti in legatura cu rezultatele , iar aici sustinatorii metodei Buteyko sustin ca americanii fiind guvernati de „ban” au interese impreuna cu marile companii farmaceutice. Printre cei care au popularizat-o se numara si Jennifer Stark si sotul sau Russell Stark care au inceput pregatirea pentru a deveni instructori Buteyko in anul 1993 impreuna cu Alexander Stalmatski format in Rusia, si s-au perfectionat ulterior sub indrumarea a insusi fondatorului metodei, dr. Konstantin Pavlovich Buteyko.

Sotii Stark au predat tehnicile si in testele experimentale clinice si studiile efectuate in Noua Zeelanda, Canada si Marea Britanie. In decembrie 2000 acestia au gazduit in Noua Zeelanda prima Conferinta Internationala Buteyko.
Jennifer Stark si Russell Stark sunt coautori ai lucrarii: “Sindromul bioxidului de carbon: aflati de ce schimbarea modalitatiii de a respira va poate imbunatati sanatatea”. Sunt membri fondatori ai Buteyko Institute of Breathing and Health (BIBH) – si predau cursuri pentru instruire in Australia dar si in alte tari. Pentru evitarea hiperventilatiei pacientii sunt invatati sa incetineasca respiratia si sunt invatati sa respire pe nas. Harold Nelson de la Centrul National Medical si de Cercetare din Denver, Colorado afirma” ca nu este gata sa subscrie ca tratarea respiratiei la pacientii cu astm, este separata de tratamentul de fond al astmului” De asemenea ,afirma ca tehnicile respiratorii nu sunt utile pentru pacientii cu astm si ca tratamentul medicamentos ramane de baza.

In articolul „Tulburari respiratorii declansate de anxietate pot coexista cu astmul bronsic” publicat de British Medical Journal arată că tulburările respiratorii declanşate de anxietate sunt adesea trecute cu vederea la pacienţii astmatici. Articolul a fost realizat de catre Mike Thomas, MD, de la Departamentul de Sănătate şi practici generale de Asistenţă Primară de la Universitatea din Leicester din Anglia. El a aratat ca din 219 adulti pe care i-a diagnosticat cu astm bronsic, 29% sufereau de disfunctii respiratorii si in acelasi timp ca acest tip de pacienti sunt de fapt cei care prezinta ameliorarea simptomatologiei prin metoda Buteyko ( care functioneaza pe principiul conform caruia astmul bronsic este cauzat de hiperventilatie ). Thomas afirma si ca pacientii astmatici au nevoie de tratament medicamentos si ca tehnicile respiratorii nu ajuta decat eventual la tratarea unor factori secundari asociati astmului BMJ. 2001;322:1075-1076,1098-1100 [ Abstract]

In articolul „Medicina alternativa si complementara pentru astm bronsic. \Exista noi dovezi?” Sandor Gyorik, Martin H.Brutche , postat in martie 2004 pe www.medscape.com, s-a concluzionat ca tehnica respiratorie Buteyko este poate singura tehnica complementara care isi gaseste locul cu beneficii reale. Printre tehnicile complementare analizate au fost: fitoterapie, acupunctura, homeopatie, terapie nutritionala, tehnica respiratorie pranayama (inspirata din yoga). Dintre tehnicile respiratorii analizate, pe langa metoda Buteyko, face parte si pranayama si tehnici de relaxare musculara. In acest articol, autorii vorbesc si despre un studiu recent, controlat randomizat efectuat de Cooper si colaboratorii care a investigat efectele tehnicilor Buteyko si pranayama pe 69 de pacienti cu astm bronsic mediu stabil. Dupa 3 luni nu s-a observat la cei care practicau pranayama nici o diferenta in valorile FEV, PD 20, exacerbarile astmului sau abilitatea de a reduce consumul de steroizi. Simptomele au fost semnificativ imbunatatite la cei din grupul Buteyko, de asemenea si reducerea consumului de bronhodilatator.
Asemanarile cu Kinetoterapia respiratorie ar fi: – In ambele se utilizeaza tehnica de dirijare a aerului la nivelul cailor respiratorii superioare( se incurajeaza inspiratia pe nas)

- Se invata pacientul respiratia abdomino-toracica inferioara, care realizeaza cea mai eficienta ventilatie pulmonara.

- In ambele se urmareste scaderea treptata a frecventei respiratorii cu 4-5 respiratii pt fiecare treapta.

- Tehnica Buteyko este insa in total dezacord cu inspirul profund, atat de incurajat de kinetoterapia respiratorie clasica.

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic rezident recuperare, medicina fizica si balneologie. medic lot national seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Autor articol: Dr. Magda Bajenaru, medic specialist endocrinolog, HyperClinica MedLife Grivita, Bucuresti
Contact : +4 0747 / 359.573 sau magda_bajenaru (la) yahoo.com

“Incepand cu 11 septembrie am sarit dintr-o criza in alta. In timp ce noi ne concentram atentia asupra acestor crize se extinde insa in lume o epidemie silentioasa si care ucide milioane si milioane de oameni dar careia i se aloca prea putina atentie si prea putini bani.”
Nu este genul meu sa dau citate. Cu atat mai putin sa deschid cu ele sau sa le comentez. Incep insa prin a-l cita pe profesorul Lawrence Gostin pentru ca afirmatia sa este un semnal de alarma pe cat de concis pe atat de dramatic. Ne atrage atentia ca obezitatea omoara. Si ca obezitatea devine o epidemie. Si ca, desi are mult mai multe victime decat terorismul, razboiul sau ucigasii in serie i se aloca prea putin din resurse.
Stim cu totii ce este obezitatea. Stim cu totii ce o produce si ce implicatii are.

Si trebuie sa invatam ca exista o singura solutie pentru combaterea cu succes a obezitatii : modificarea stilului de viata. Iar stilul de viata se refera in primul rand la activitatea fizica si la obiceiurile alimentare. Nu exista un medicament miraculos care sa ne ajute sa avem un stil de viata echilibrat. Nu exista solutii- minune care sa inlocuiasca restrictiile pe care trebuie sa le «platim tribut » dorintei noastre de a fi sanatosi. Trebuie sa alegem responsabil intre a duce o viata « buna » ( intrerupta de reprize de chin numit dieta crunta) pe care sa ne-o asumam si la varsta a treia ( care datorita patologiei se apropie cronologic de varsta a doua sau chiar de cea a adultului tanar) sau a duce o viata echilibrata in care sa ne permitem mici excese sporadice si in care sa ne simtim bine cu persoana noastra pina la capat.

Nu e nevoie ca prin activitate fizica sa intelegem sedinte istovitoare si uneori costisitoare de fitness sau alergare. Si nici nu presupune masaj sau asa numita gimnastica pasiva realizata in saloane. E suficient sa mergem pe jos in ritm moderat sau rapid 30-45 de minute in fiecare zi sau sa mergem pe role sau bicicleta circa o ora zilnic. Sau sa ne reobisnuim sa iesim cu prietenii ( de-adevarat si nu virtual pe mess ) la un tenis, fotbal sau baschet.

Anii care au trecut de la introducerea pe piata a medicamentelor anorexigene (care scad pofta de mancare) sau a produselor care impiedica absorbtia grasimilor au aratat ca, in lipsa unei schimbari a stilului de alimentatie, ele raman neputincioase pe termen lung. Si ca urmare a acestei insatisfactii au aparut in ultimele decade procedurile de chirurgie specifice, mai invazive sau mai putin invazive, care au aratat, de asemenea, ca fara o schimbare de optica asupra alimentatiei, si ele raman la fel de ineficiente pe termen lung.

Este important sa nu credem in existenta dietei miraculoase sau alimentelor minune pe care sa le consumam pentru calitatile lor de « cresterea metabolismului ». Nici un aliment minune nu va volatiliza caloriile continute in carnatii, pateurile, alunele, feta sau ciocolata consumata concomitent. De asemenea este important sa nu tinem regimuri eroice, cu 500-600 de calorii pe zi, pentru ca « ne tine » un timp, dupa care vom creste ca Fat-Frumos. Si aici tot moderatia si echilibrul ne ajuta.

Trebuie sa invatam sa ne uitam pe etichetele produselor si sa cumparam doar produse cu putine grasimi si putine calorii. Sa nu cadem in capcana spoturilor publicitare care ne spun cat de bune sunt produsele lor vedeta ! Nu e suficient sa « credeti » ; obisnuiti-va sa si « cercetati ». Trebuie sa nu mancam haotic si sa nu ciugulim ce ne cade in mana. Daca putem programa sedintele si intilnirile ne putem programa si mesele – experienta anilor scursi din vietile noastre ne spune ca e musai sa mancam zilnic de cateva ori !

Si pentru ca sunt endocrinolog o sa spun ca, in marea lor majoritate, pacientii cu exces ponderal nu au probleme endocrinologice care sa genereze obezitatea, ci au – un mic procent – probleme endocrinologice generate de obezitate. Exista cateva boli care ne ajuta sa ne crestem greutatea fie prin depunerea unor compusi in tesuturile moi ( hipotiroidia clinic manifesta si nu cea subclinica) fie prin producerea unor modificari fiziopatologice care ne « ajuta » sa fim mai infometati, mai greu de saturat si sa ne ingrasam mai repede ( cum este sindromul ovarelor micropolichistice si sindromul Cushing – boala foarte rara ). In cazul tuturor pacientilor cu exces ponderal si boli endocrinologice comcomitente consilierea in ce priveste modificarea stilului de viata nu este inlocuita de tratamentul bolii respective, si face parte din acest tratament.

Autor articol: Dr. Magda Bajenaru, medic specialist endocrinolog, HyperClinica MedLife Grivita, Bucuresti
Contact : +4 0747 / 359.573 sau magda_bajenaru (la) yahoo.com

Autor articol : Dr. Irinel Atena Cesauanu, medic specialist medicina de familie, medic rezident Geriatrie si Gerontologie
Contact : 0746 464 628 sau irinel.cesauanu74 (la) gmail (punct) com

Anemia este definita prin scaderea concentratiei hemoglobinei sub valoarea acceptata pentru un individ de o anumita varsta sau sex:

- prima zi de viata: 15-23,5 g/dl
- copii 6 luni- 6 ani:11-14,5 g/dl
- copii 6 ani -14 ani:12-15,5 g/dl
- barbati:13 -17 g/dl
- femei:12-15,5g/dl
- femei gravide:11-14g/dl

Date privind metabolismul fierului

Dieta normala contine aprox.15 mg fier/zi din care numai 10-15% esta absorbit la nivelul duodenului si jejunului proximal.
Depozitul total de fier al organismului este de aprox 4 g. Zilnic 1 g fier se pierde prin urina, fecale, transpiratie, descuamarea celulelor epidermei si tractului gastro-intestinal.
Deficitul de fier este frecvent la femeile aflate in perioada reproductiva, pierderile menstruale reprezentand 20mg fier/luna.
In sarcina se pierd aprox. 500-1000mg fier prin transfer de la mama la fat.

Cauzele deficitului de fier

- aparatul reproductive : meno-metroragii
- tractul gastro-intestinal: esofagita, varicele esofagiene, hernia hiatala, ulcerul, boala hemoroidala, cancerul gastric, cancerul colo-rectal
- malabsorbtie: boala celiaca, gastrectomia, gastrita atrofica
- dieta: vegetarieni, varstnici
- fiziologic: in perioada de crestere, in sarcina
- tract genito-urinar: hematuria

Tabloul clinic

Anemia feripriva se dezvolta insidios si esta bine tolerata datorita interventiei mecanismelor adaptative. Simptomele sunt de obicei evidente cand hemoglobina scade sub 8 g/dl.Oboseala, iritabilitatea, palpitatiile, dispneea, cefaleea, ametelile sunt simptome intalnite in orice tip de anemie si nu sugereaza prin ele deficitul de fier.Disfagia localizata postcricoidian este consecinta modificarilor epiteliale datorate sideropeniei.Leziunile cavitatii bucale include stomatita angulara, atrofia papilelor linguale cu variate grade de glosita, ozena, unghii friabile, pervertirea gustului.

Examenul clinic

- examinarea complete pe aparate si sisteme
- cautarea unor posibile surse de sangerare
- examinarea abdominala, examinarea rectala, sigmoidoscopia
- examinare ginecologica

Examenul de laborator

- valoare scazuta a hemoglobinei
- scaderea MCV, scaderea MCHV
- la examinare frotiului de sange periferic se constata hematii palide, hipocrome, microcitare; o parte din hematii pot avea aspectul de hematii in tinta sau pot fi anulocite; poate exista anizocitoza si poikilocitoza
- concentratia plasmatica a fierului esta de obicei scazuta sub 50 ug/dl
- capacitatea totala de legare a fierului esta crescuta
- saturatia transferinei este un indicator fidel al carentei de fier, situatie in care scade sub 15%
- valoarea feritinei (depozitul de fier) esta scazuta sub 10 ng/dl

Tratamentul deficientei de fier

Metoda terapeutica cea mai sigura si utilizata consta in administrarea orala a unor saruri feroase (clorura, sulfat, gluconat, glutamate, succinat, fumarat). Pentru fiecare preparat este necesara cunoasterea cantitatii de fier elemental.Doza zilnica medie este de 100 mg fier elemental.
Tratamentul isi propune sa aduca la valori normale concentratia de hemoglobina, dar si sa reface depozitele de fier
La doua saptamani dupa inceperea tratamentului hemoglobina creste cu 2 g/dl; pentru refacerea depozitelor este necesara administrarea in continuare a tratamentului pentru aprox. 4 – 6 luni, sub controlul feritinei.
S-a aratat ca in timpul sarcinii depozitele de fier sunt mult reduse; se impune administrarea profilactica de fier la gravidele aflate in ultimul trimestru de sarcina.

Autor articol : Dr. Irinel Atena Cesauanu, medic specialist medicina de familie, medic rezident Geriatrie si Gerontologie
Contact : 0746 464 628 sau irinel.cesauanu74 (la) gmail (punct) com

Autor articol : Dr. Adrian Dumitrescu, medic specialist pediatru, vicepreşedinte Societate Română de Homeopatie
Contact : 0766 43 72 64 sau dumitrescu.md [la] gmail.com
Site web: www.cabinethomeopatie.ro

Angina pectorală (AP) este un sindrom clinic manifestat printr-o durere intermitentă retrosternală sau precordială consecutivă unui aport insuficient de sânge oxigenat la nivelul unei zone a muşchiului cardiac.
Poate dura între 1 şi 15 minute.

Se deosebesc 3 forme principale :

1. AP de efort (sau stabilă) – este legată de o diminuare temporară a afluxului de sânge către inimă. Adesea provocată de eforturi fizice importante sau de emoţii puternice.

2. AP instabilă (durată peste 15 min): poate să apară atunci când pacientul se află în repaus (semnifică afectare bi sau multivasculară). Orice modificare a duratei, intensităţii şi frecvenţei durerii faţă de episoadele precedente face parte din această categorie.

3. AP Prinzmetall: este consecinţa unui spasm al arterelor coronare şi nu a unei îngustări ireversibile ca în boala aterosclerotică.

Boala afectează mai mult sexul masculin.
Frecvenţa creşte cu vârsta şi este mai mare la bărbaţii de peste 65 de ani.
Femeia este rar afectată până la menopauză.

Necesită atenţie persoanele cu factori de risc care se cred sănătoase deoarece manifestările clinice apar în momentul în care lumenul vascular este îngustat cu peste 70% faţă de normal.
Durerea apare cel mai frecvent la efort (creşte consumul de oxigen al muşchiului cardiac) şi este resimţită ca o constricţie, strângere – strivire, presiune – greutate sau arsură la nivelul hemitoracelui stâng (aria precordială) sau la nivelul osului sternal.
Această durere poate să iradieze adesea către gât, braţe (stângul mai frecvent), spate, mandibulă sau chiar dinţi.
Boala se poate manifesta doar printr-unul dintre următoarele simptome (fără durere) : greutate în respiraţie (dispnee) însoţită de o stare de frică fără obiect (anxietate), fatigabilitate, transpiraţii, palpitaţii sau chiar dureri epigastrice.

Principalele cauze sunt :

1. Ateroscleroza coronariană care îngustează arterele (95% din cauze).
(infiltrarea pereţilor arterelor coronare cu colesterol şi grăsimi prezente în exces în sânge datorită greşelilor de alimentaţie; cu timpul în aceste depozite se depune şi calciu formându-se aşa-numitele plăci ateromatoase).
2. Spasmul arterelor coronare (angina lui Prinzmetall) – reversibil.

3. Îngustarea arterei aorte.

Unele condiţii pot favoriza producerea sau agravarea AP:

- hipertiroidia,
- anemiile severe,
- febra,
- frigul sau trecerea de la cald la frig,
- mesele bogate,
- emoţiile puternice şi stresul.

Factori de risc asupra cărora se poate interveni:

- nivelul crescut de colesterol în sânge;
- obezitatea;
- hipertensiunea;
- fumatul;
- sedentarismul;
- alimentaţia dezechilibrată.

Factori care nu pot fi modificaţi :

- vârsta (peste 40 de ani);
- predispoziţia moştenită din familie;
- sexul masculin;
- boala diabetică.

Evoluţia este imprevizibilă putând surveni :

- AP instabilă;
- tulburări de ritm cardiac;
- şoc cardiogen – edem pulmonar acut;
- infarct miocardic acut;
- moarte subită.

Mortalitatea este de 0,5-4% pe an.
Dacă este tratată prognosticul poate fi ameliorat.

Tratamentul homeopat :

Este foarte eficient deoarece scade frecvenţa, intensitatea şi durata crizelor uneori până la dispariţia lor completă. Se poate urma şi în paralel cu tratamentul alopat, fără efecte adverse.

Pentru început recomand asocierea următoarelor 2 remedii: Cactus Grandiflorus şi Latrodectus Mactans (uneori e nevoie ca farmaciile cu remedii homeopate să facă o comandă specială pentru acesta din urmă).

1. CACTUS GRANDIFLORUS: timp de 2-3 săptămâni până la rărirea crizelor, ulterior la 3-4 zile şi la nevoie (în criză):
Este folosit când există şi o patologie severă organică a inimii; durerea are caracter de constricţie puternică şi este însoţită de dispnee (respiraţie dificilă) şi palpitaţii puternice agravate de mers şi întins pe partea stângă.

2. LATRODECTUS MACTANS: aceiaşi posologie ca mai sus.
Are dureri violente la nivel precordial însoţite de anxietate şi agitaţie. Durerea iradiază până la degetele mâinii stângi care sunt ca şi amorţite.
În caz de infarct acest remediu ajută la recuperarea sau limitarea zonei necrozate (distruse).

Se mai pot folosi:
3. CRATAEGUS: în caz de AP însoţită de edeme cardiace, dispnee continuă (inclusiv în repaus), cianoza extremităţilor, stare generală deteriorată, insomnii de origine cardiacă.

4. NAJA: în caz de AP din bolile cardiace valvulare cu dispnee importantă la efort, palpitaţii şi tuse sau astm de origine cardiacă.

5. ARSENICUM ALBUM CH 9 dacă AP este periodic însoţită de stare de leşin şi slăbiciune extremă, agravată după miezul nopţii. Anxietatea este marcată şi pielea este rece.

Prevenţie:
Vestea bună este că s-a descoperit că ateroscleroza coronariană poate fi prevenită şi chiar reversibilă dacă :

- se abandonează fumatul şi consumul de alcool;
- se urmează o dietă hipolipemiantă (fără grăsimi saturate: unt, lapte, carne grasă) ;
- se evită excesul de sare şi zahăr;
- se combate obezitatea şi se tratează hipertensiunea;
- se consumă fructe şi legume în cantităţi mai mari;
- se fac exerciţii fizice regulate;
- se urmează un program de reducere a stresului;

Autor articol : Dr. Adrian Dumitrescu, medic specialist pediatru, vicepreşedinte Societate Română de Homeopatie
Contact : 0766 43 72 64 sau dumitrescu.md [la] gmail.com
Site web: www.cabinethomeopatie.ro

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic recuperare, medicina fizica si balneologie. fost medic al lotului national seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Una dintre cele mai serioase accidentari in sporturile de contact (rugby, fotbal) o reprezinta traumatismul cranio-cerebral inchis, fara leziune organica mai comun cunoscuta sub numele de comotie.
Comotia cerebrala: este caracterizata prin abolirea brusca a starii de constienta sau fara, survenita imediat postimpact, insotita sau nu de modificari tranzitorii ale functiilor vegetative si vitale ( tensiune arteriala, tahicardie, scurta apnee). Fenomenul este de scurta durata( cateva minute) si total reversibil, deoarece nu-i corespunde o leziune organica.
Majoritatea comotiilor daca sunt recunoscute din timp si tratate corespunzator nu sunt foarte severe.

Trebuie recunoscuta cat mai repede in teren pentru a evita consecinte tragice.

Ce atitudine urmam daca avem o asemenea accidentare?

Continua?
- daca exista o pierdere de constienta chiar si de cateva secunde, nu i se va permite sportivului sa ramana in teren .De asemenea, daca sunt prezente urmatoarele simptome care atesta o comotie minora: – pierderea constientei
pierderea memoriei, confuzie si dezorientare
diplopie sau vedere “in ceata”
vertij, pierderea echilibrului
voma, cefalee

Daca prezinta unul din aceste semne este necesar ca sportivul sa fie scos din teren si evaluat mai departe.

Daca exista pierdere de constienta,:
- asigurarea respiratiei prin control digital al permeabilitatii cailor respiratorii, apoi se pune sportivul in pozitie de siguranta ( decubit ventral cu fruntea sprijinita pe antebrat sau decubit lateral) si se aplica o pipa Guedel, dupa care se scoate sportivul de pe teren cu ajutorul unei targi rigide.

Reintoarcerea la sport in cazul comotiilor:

Reintoarcerea la sport ( dupa Cantu – Guidelines to return to sport after cerebral concussion. Physican Sports Med, 1986)

Exista insa situatii in anumite sporturi in care forurile superioare cum ar fi de exemplu in rugby IRB-ul ( International Rugby Board) au impus propriul regulament in ceea ce priveste comotiile, avand in vedere ca rugby-ul impune contact dur intre adversari si microtraumatisme repetate la nivelul capului . Astfel, comisia medicala a IRB a decis urmatoarele in ceea ce priveste reintoarcerea la sport in cazul comotiilor:

Articolul 10 din regulamentul IRB ( International Rugby Board) prevede urmatoarele: 10.1.1 – orice jucator care a suferit o comotie nu se va intoarce in teren (antrenament sau meci) mai devreme de 3 saptamani. Revenirea in teren va fi posibila dupa cele 3 saptamani, daca sportivul nu acuza simptome de hipertensiune intracraniana si dupa ce va fi examinat din punct de vedere medical.
10.1.3 – subiectul se poate reintoarce la activitatea sportiva si mai devreme de cele 3 saptamani, daca nu are nici un simtom care sa ateste HIC si dupa ce a fost consultat de un specialist neurolog.

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic recuperare, medicina fizica si balneologie. fost medic al lotului national seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro

Alimentele de protectie contin o serie de principii nutritive active, care prin caracterul profilactic caracterizeaza spiritul nou al medicinii, acela de a preveni boala, nu numai de a o trata. Departe de a fi un om bolnav, sportivul este insa o persoana al carui organism este supus la un stres continuu, in consecinta necesitatea introducerii in dieta a unor alimente cu proprietati protectoare apare ca fiind evidenta.
Prin continutul ridicat in vitamine, unele alimente de protectie (germeni de grâu si porumb, cereale germinate, drojdie de bere, produse din catina si macese) pot reprezenta o sursa importanta in aceste substante nutritive, cunoscând si faptul ca vitaminele naturale sunt mai eficiente decât cele de sinteza. Bogatia in substante biologic active determina un efect de protectie cu actiune benefica la nivel celular. Ele maresc imunitatea naturala a organismului si au efecte fortifiante.

Pestele oceanic

Numeroase studii epidemiologice au evidentiat incidenta mica a patologiei cardiovasculare la populatiile consumatoare de peste oceanic. S-a stabilit ca aceasta actiune se datoreaza acizilor grasi polinesaturati din seria n-8, in special acizilor eicosopentaenoic si docosahexaenoic. Administrarea uleiului de peste la bolnavii cu hipertrigliceridemie determina o diminuare a continutului in colesterol, de trigliceride, si a lipoproteinelor cu densitate foarte mica. Acizii grasi polinesaturati au un rol important in imunitate, ei participând la secretia de anticorpi de catre celulele splenice. Totodata ei au proprietati antiinflamatorii inhibând calea 5-lipoxigenazei in neutrofile si monocite. De asemenea inhiba leucotrienele B4, care mediaza functiile neutrofilelor. Ca urmare, aderenta neutrofilelor scade, fiind atenuate agregabilitatea plachetara sanguina si agresivitatea bolilor autoimune.

Grasimile de peste exercita un efect de protectie a organismului fata de diferiti promotori cancerigeni, micsoreaza viteza de dezvoltare a transplantului de cancer mamar, reduce numarul si marimea tumorilor mamare.

Consumul de peste este corelat cu o incidenta mai redusa a cancerului mamar la eschimosii din Groenlanda, cu toate ca acestia consuma o cantitate mare de lipide (70% din ratia calorica) care sunt insa constituite, in cea mai mare parte, din grasimea de peste a unor animale marine, bogate in acizi grasi polinesaturati.
Determinarile de acizi grasi polinesaturati din seria n-3 in diferite specii de peste au stabilit ca cea mai mare cantitate se gaseste in pestele oceanic, medie in speciile marine si mica in pestele de apa dulce. Ca urmare produsele din peste oceanic asigura protectia in afectiuni cardiovasculare, autoimune si neoplasm.

Produse din germeni de cereale

In urma fabricarii fainii de grâu si porumb rezulta ca produse secundare germenii respectivi, care constituie adevarate concentrate proteice si polivitamine naturale. Proteinele din germeni sunt bine echilibrate in aminoacizi esentiali, fiind net superioare proteinelor din endosperm. Ele se pot utiliza pentru compensarea deficitului acestora in lizina si metionina. Uleiul din germeni este foarte bogat in acid linoleic cu implicatii biochimice deosebit de importante la om, in legatura cu transportul lipidelor si in special al colesterolului (efect hipolipidemic si hipocolesterolemiant), in fiziologia pielii si a organelor de reproducere, precum si in sinteza endogena de prostaglandine, compusi care controleaza functiile unui mare numar de alti hormoni, activitatea enzimelor din metabolismul lipidic, a ritmului cardiac, a presiunii sanguine, a mobilizarii acizilor grasi din tesuturi, a functionarii sistemului vascular, cardiac, muscular, neted si a cortexului cerebral. Germenii de cereale sunt foarte bogati in vitamina E, care are efecte benefice in numeroase patologii, fiind considerata ”o vitamina in cautarea unei patologii”.

Faptul ca vitamina E este insotita de o serie de antioxidanti si de complexul de vitamine B ii mareste eficienta nutritionala si terapeutica. Fainurile obtinute din germenii de grau si porumb sunt considerate ca fiind produse de protectie complexe datorita continutului in aminoacizi esentiali, lipide biologic active si prezentei complexului vitaminic. In felul acesta se explica rezultatele bune obtinute in observatiile clinice, in afectiuni foarte diverse: cardiovasculare, digestive, diabet etc.

Drojdia de bere ca produs de protectie

Drojdiile au un continut ridicat de proteine, sunt o sursa bogata de vitamine din grupul B, ergosterol si alte substante biologic active. Cercetarile complexe efectuate in ultimii ani au justificat introducerea unor diete care contin produse din drojdie prin diverse tratamente, sau chiar drojdie ca atare in scopul vindecarii sau ameliorarii unor afectiuni digestive, hepatice, inflamatorii, nervoase. In cazul unor maladii de nutritie, a aterosclerozei, diabetului, obezitatii, afectiuni ale ficatului si sistemului nervos utilizarea unor diete cu drojdie a condus la amelioriri evidente.

In diabet se constata o crestere a tolerantei organismului fata de glucoza. Continutul ridicat in proteine si vitamine exercita un efect protector asupra ficatului, contribuind la prevenirea degenerarii celulei hepatice si la revitalizarea functiilor acesteia, iar continutul ridicat de aminoacizi intensifica actiunea hepatoprotectoare. Rezultate bune  s-au obtinut si in bolile digestive unde exercita un efect trofic important, datorita aportului de proteine si vitamine. Continutul ridicat de glutation determina o crestere a rezistentei organismului la intoxicatiile cu xenobiotice.

Autor articol : Dr. Serban Damian, nutritionist sportiv, acreditat CIO
Contact : 0722.616785 sau drsdamian (la) yahoo.com
Website : www.doctor.info.ro | www.nutritiesportiva.ro