In acea seara domnul doctor Alin Popescu a ajuns acasa aproape de dimineata pentru ca a alergat tot orasul sa imi gaseasca antibioticul fara de care acum nu as mai fi putut sa va scriu. Si pentru ca stiu ca nu numai cu mine se poarta astfel, pot sa afirm cu convingere ca este un doctor adevarat si nu o sa am cum vreodata sa ii multumesc. Intreg articolul aici.

Prietenul meu munceste vreo 18-20 de ore pe zi. Nu e singurul si multi romani care vor sa reuseasca in viata fac la fel. (Citeste articolul integral)

De cateva zile sunt in carja. Din motive care nu au legatura cu blogul sunt cu piciorul imobilizat. Sau poate blogul are legatura. Daca nu aveam blogul nu il cunosteam pe George Lemnaru, care nu ma invita la fotbal, unde nu faceam o entorsa atat de grava incat doctorul Alin Popescu – un doctor extraordinar, daca aveti nevoie spuneti-mi sa va trimit la el, desi sper sa nu fie nevoie – a exclamat: cum de nu ti l-ai rupt? (Citeste tot articolul)

La rugby, chiar si meseria de doctor poate fi una periculoasa. Om cu trei facultati “in palmares”, Alin Popescu ii oblojeste de trei ani pe “stejari”. (Citeste articolul integral)

Sunt anumiti oameni care pur si simplu iubesc ceea ce fac si vor sa exceleze in acel domeniu! Nu ca in Romania nu e posibil. Doar ca la alt nivel si la alte proportii. Si mi-a mai dat un motiv – se gandeste la copiii lui ..  si parca ar vrea ca ei sa invete intr-o scoala/liceu/universitate… (Citeste tot articolul)