Spondilita anchilozanta este o boala inflamatorie cronica care afecteaza predominant coloana vertebrala, 1% din populatia generala luptand cu aceasta afectiune (chiar ieri am avut doi pacienti cu aceasta afectiune!). Este de 3 ori mai frecventa la barbati si in special la cei tineri, intre 21 si 40 de ani. Gravitatea bolii este determinata de faptul ca, incorect tratata, evolueaza spre anchiloza, in 12-15 ani inducand un handicap major pacientilor.

Care sunt cauzele care pot declansa aceasta afectiune?
La producerea bolii contribuie mai multi factori, principal fiind factorul genetic dupa care urmeaza factorii de mediu reprezentati de infectii si, aici, o atentie deosebita se acorda infectiei enterale (digestive) cu klebsiella pneumoniae deoarece aceasta a fost identificata in coproculturile a 70% din pacientii cu boala in perioada activa. Tiparul genetic incriminat este prezenta HLA B27 acesta fiind intalnit la peste 90% din bolnavi. De altfel, distributia geografica a spondilitei anchilozante urmeaza distributia HLA B27 in populatie. Asa se explica de ce in Norvegia, unde HLA B27 este intalnit la 10-15% din populatie, boala are o prevalenta de 1,4%, iar in Japonia, unde HLA B27 este sub 1%, aceasta are o prevalenta de 0,4%. In Romania fenotipul este intalnit la 8-9% din populatie. La indivizii cu HLA B27 care au rude cu aceasta boala, riscul de a dezvolta spondilita anchilozanta este de 12% (de 6 ori mai mare decat cei care nu rude cu aceasta afectiune).

Cum de manifesta si cum este depistata spondilita anchilozanta?
O caracteristica majora a bolii este afectarea precoce a articulatiilor sacroiliace (oasele bazinului), astfel, durerea lombara sau fesiera domina tabloul clinic la debutul afectiunii, in special la adultii tineri (sub 40 ani) in aproximativ 80% din cazuri. Aceasta debuteaza insidios, este persistenta, recidivanta, apare de regula in partea a doua a noptii trezind bolnavul din somn si insotindu-se de redoare matinala. Se amelioreaza la miscare si se agraveaza la repaus prelungit. Alte manifestari clinice sunt: durere si redoare toracica, limitarea miscarilor coloanei vertebrale, limitarea expansiunii toracice, irita (afectiune oculara). Semne generale ca anorexia, febra, scaderea in greutate, transpiratiile nocturne sunt prezente in formele cu debut timpuriu, in adolescenta.
Diagnosticul este dificil in stadiile precoce si facil in formele avansate. Explorarile paraclinice cuprind teste de sange care confirma sindromul inflamator (VSH crescut, proteina C reactiva prezenta), iar la 15% dintre pacienti poate fi depistata o anemie normocroma, normocitara. Se mai fac teste genetice pentru a pune in evidenta HLA B27. Examenul radiologic, obligatoriu (pe baza lui facandu-se o stadializare a bolii si este si criteriu de diagnostic pozitiv), arata modificari caracteristice la nivelul articulatiei sacroiliace si a coloanei vertebrale, imaginea de coloana „de bambus” aparand tardiv in evolutia bolii. Tomografia computerizata si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii cand modificarile radiologice nu sunt prezente dar exista suspiciunea clinica.

Tratamentul in spondilita anchilozanta
Tratamentul spondilitei anchilozante vizeaza calmarea durerii, reducerea inflamatiei, mentinerea mobilitatii coloanei vertebrale si prevenirea anchilozei. Un diagnostic si un tratament precoce, pot sa reduca durerea, rigiditatea, inflamatia si deformarile care pot sa apara. Tratamentul medicamentos consta in majoritatea cazurilor in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si decontracturante musculare. Insa, cea mai importanta „arma” impotriva bolii este exercitiul fizic, astfel, prin exercitii speciale (kinetoterapie) si sport adecvat (in special inot), persoana isi va pastra pentru mai mult timp forta musculara si conditia fizica generala.

In continuare va voi da cateva sfaturi utile in tratamentul spondilitei:

• pastrati-va greutatea corporala in limite normale
• evitati solicitarea spatelui; evitati sporturile unde trebuie sa stati mult timp intr-o pozitie aplecata
• dormiti pe un pat tare, fara perna pentru a evita anchiloza coloanei vertebrale in anteflexie
• incercati, de trei ori pe zi, sa va lungiti pe abdomen, cu bratele intinse de-a lungul corpului
• aveti grija la postura si nu stati prea mult timp in aceeasi pozitie
• este important sa gasiti un echilibru intre miscare si repaus, fara a face excese in nici o directie

Autor articol : Mirela Creanga, kinetoterapeut
Contact : mirelacrg (la) yahoo (punct) com

Coloana vertebrala – structura osoasa (vertebre si ligamente) cu rol de:

-protectie a maduvei spinarii
-mentinere a pozitiei verticale a corpului

Coloana vertebrala este impartita in 4 regiuni:

-Cervicala (C) – 7 vertebre si 8 nervi spinali
-Toracica (T) -12 vertebre si 12 nervi spinali
-Lombara (L)- 5 vertebre si 5 nervi spinali
-Sacrala ( S) – 9 vertebre sacrum si coccis si 6 nervi spinali

Vertebrele sunt separate prin discuri.

Prin suprapunerea vertebrelor si discurilor se formeaza canalul vertebral, in interiorul caruia se afla maduva spinarii (protejata de meningele spinale) si lichidul cefalorahidian (cu rol de hranire).

Maduva spinarii este extensie a creierului, un manunchi de fibre nervoase care fac legatura dintre creier si muschi, piele si organele interne.
Se intinde de la C1 – L2, si se continua cu conul medular si coada de cal.
Nervii – fire de cablu de telefon ce trimit mesaje in ambele directii.

Anatomia coloanei vertebrale

Coloana Cervicala

Alcatuire: 7 vertebre
Miscari: flexie, extensie, inclinari laterale, rotatie
Vertebra cervicala este alcatuita din doua parti

– corp
- arc protector (arc neural) .

Fracturile sau leziunile pot afecta corpul vertebral, arcul vertebral, pedunculii sau apofizele

Coloana Toracica

Alcatuire: 12 vertebre
Miscari: rotatia (in special)
Articulare: cu coastele (in regiunea pieptului)
Canalul spinal – relativ mai mic decat cele din regiunea cervicala sau lombara maduva spinarii din acesta regiune este supusa unui risc crescut in cazul unei fracturi

Coloana Lombosacrala

Alcatuire: 5 vertebre
Miscari: flexia si extensia
Vertebre mari, late si groase
Ultima vertebra lombara, L5, se articuleaza cu osul sacru care se articuleza la randul sau cu pelvisul (bazinul).

Neuroanatomia

Maduva spinarii este divizata in regiunile: cervicala, toracica si lombara.
Fiecare sectiune a maduvei spinarii este divizata in segmente neurologice specifice.
Maduva spinarii din regiunea cervicala este impartita in opt nivele.
Fiecare nivel contribuie la diferitele functii din regiunea gatului, si a bratelor.
Exemplu: extensia cotului – tricepsul brahial – nervul radial (fibre nerv. C7, C8).

In regiunea toracica nervii ce alcatuiesc maduva spinarii inerveaza muschii din regiunea pieptului care intervin in respiratie si tuse.

Nervii din regiunea lombosacrala inerveaza membrele inferioare, bazinul, vezica urinara si intestinul gros. Senzatiile primite de la talpi, membre inferioare, pelvis, si abdomenul inferior sunt transmise prin intermediul nervilor lombosacrali catre segmentele superioare (creier).

Care pot fi cauzele unui traumatism vertebro-medular?

Traumatice: accidente rutiere (45%), sarituri in piscine (9%), accidente de munca, etc.

Non-traumatice: tulburarile vasculare, tromboembolii, hemoragii, scleroza multipla, subluxatia C1 – C2 din poliartrita reumatoida, infectii (mielita transversa, sifilis,), tumori compresive,etc.
! 50% au varsta cuprinsa intre 15-25 ani, iar 80% sunt barbati
! – fracturi cervicale (tetraplegii )- 54%, restul fiind paraplegici
- leziuni incomplete fata de cele complete 68%.
! – frecventa: C5 – C6, apoi C6 – C7 si T12 – L1

Ce se intampla in momentul in care suferi un traumatism vertebro-medular?

soc medular – de la cateva ore pana la 6 saptamani (disparitia reflexelor, a miscarilor si capacitatii de a simti)
caile de comunicare motorii si senzoriale sunt intrerupte
mesajele de la creier nu mai ajung sub nivelul la care a avut loc leziunea
leziunea maduvei spinarii atrage dupa sine paralizia (pierderea capacitatii de miscare voluntara) si sensibilitatea anumitor parti ale corpului.

PARAPLEGIA se defineste prin diminuarea sau pierderea functiei motorii si/ sau senzitive in segmentele : toracic, lombar sau sacral, al maduvei spinarii, secundar leziunii elementelor rahidiene.

Lezarea maduvei spinarii, mai jos de nivelul gatului:

-paralizia membrelor inferioare
-paralizia musculaturii trunchiului (in functie de nivelul la care se produce leziunea)
-tulburari de sensibilitate
-tulburari sfincteriene

TETRAPLEGIA poate fi definita ca diminuarea sau pierderea functionala motorie si/ sau senzitiva in segmentele cervicale ale maduvei spinarii datorate leziunii elementelor neurale inauntrul canalului rahidian

Lezarea maduvei spinarii in zona gatului (regiunea cervicala)

-paralizia membrelor inferioare
-paralizia partiala sau totala a membrelor superioare
-afectarea muschilor din regiunea trunchiului superior
-dificultati in respiratie si tuse
-tulburari de sensibilitate
-tulburari sfincteriene

Nivelul leziunii reprezinta punctul de-a lungul coloanei vertebrale unde s-a produs trauma si de unde rezulta si gradul de afectare al membrelor, functiilor organismului si al senzatiilor.

De ce paralizie spastica sau flasca?

Sectiunea totala de maduva intre C1 – T10 provoaca o paralizie spastica.
Sectiunea totala de maduva intre T11 – L2 + coada de cal provoaca paralizie flasca (asemanatoare anesteziei cu paralizie totala).

Leziunea vertebro-medulara “completa” reprezinta lipsa miscarilor si a sensibilitatii mai jos de nivelul leziunii, ex:
Tetraplegie ‘C4 completa’ – lezarea maduvei la nivelul celui de-al 4-lea nerv spinal si absenta miscarilor si a sensibilitatii mai jos de nivelul leziunii.

Leziunea vertebro-medulara “incompleta” reprezinta conservarea partiala a miscarilor si/sau a uneia dintre sensibilitati (superficiala/profunda) mai jos de nivelul leziunii, ex:
Paraplegie ‘T12 incompleta’ – lezarea maduvei spinarii la nivelul celui de-al 12-lea nerv spinal si conservarea partiala a miscarilor si/sau a uneia dintre sensibilitati (superficiala/profunda) mai jos de nivelul leziunii.

Tipuri de leziuni incomplete ale maduvei spinarii:

Sindromul medular anterior
Sindromul medular central
Sindromul medular posterior
Sindromul Brown-Sequard (hemisectiune)
Sindroamele de “coada de cal” si de con medular.

Complicatiile TVM:

Escarele
Tromboembolismul
Hipotensiunea ortostatica
Spasticitatea
Osificarea heterotropica
Osteoporoza si fracturile
Disreflexia vegetative

Tratamentul kinetoterapeutic:
Obiective:

1. Prevenirea escarelor
2. Intretinerea unei amplitudini normale de miscare
3. Mentinerea unui echilibru al tonusului muscular si cresterea progresiva a
fortei musculare
4. Tratarea / Combaterea / Compensarea contracturilor / retracturilor
5. Reeducarea ortostatismului si a activitatilor de transfer
6. Reeducarea mersului
7. Castigarea independentei prin activitati gestuale adaptate dizabilitatii
8. Reinsertia sociala si reprofesionalizarea

Autor articol : Mirela Creanga, kinetoterapeut
Contact : mirelacrg (la) yahoo (punct) com

Pentru ca multi dintre noi isi petrec cel putin 8 – 9 ore pe zi la birou in fata monitorului cred ca e util sa vorbim un pic despre sanatate in aceste conditii.

Pentru inceput un pic de teorie:

Modificările majore la nivel social şi economic au condus, în statele industrializate, la apariţia tot mai accentuată a bolilor datorate deformării coloanei vertebrale (scolioză, cifoză, lordoză ş.a.). Conform unui studiu realizat de Dr. Armd Friedrichs (din Jena) se afirmă că „durerile de coloană vertebrale sunt boala nr.1 în ţările industrializate” şi se datorează cu precădere unei poziţii incorecte în poziţia de şezut sau a unei solicitări asimetrice a coloanei vertebrale.
Cercetările de specialitate au demonstrat că există o dependenţă directă între reducerea capacităţii de efort fizic respectiv intelectual şi deformarea coloanei vertebrale. În cazurile severe apar chiar modificări ale formei cutiei toracice cu implicaţii asupra capacităţii vitale respiratorii. O buna parte din populaţia ţării noastre suferă de boli datorate deformării uşoare sau severe ale coloanei vertebrale.
Cauzele principale ale apariţiei acestor deformaţii de coloană vertebrală se datorează numărului mare al cazurilor de scolioză nediagnosticate în copilărie, pe fondul neprezentării la medic, lipsei de educaţie medicală a cadrelor didactice şi a părinţilor, neacordării importanţei cuvenite în timp pentru stabilirea diagnosticului şi prevenirea complicaţiilor.

Initial, atitudinile gresite ale coloanei vertebrale nu produc dureri, dar, cu timpul, vor duce la oboseala organismului si la schimbari mecanice si fiziologice care afecteaza intreg aparatul locomotor, cit si celelalte functii ale organismului.De cele mai multe ori, persoanele care au o munca de birou stau in pozitii lipsite de mobilitate, cu spatele „cocosat”, aplecat pe tastatura. Pozitiile vicioase in scaunul de birou pot atrage afectiuni legate de coloana, dureri de spate, deformari, monitorul oboseste ochii la o utilizare prelungita, iar persoanele care folosesc foarte mult tastatura se pot alege cu sindrom de tunel carpian – acea durere in incheietura persistenta si cu caracter difuz.

Sindromul de tunel carpian apare atunci cand tendoanele de la nivelul mainii si incheieturii sunt iritate din cauza utilizarii prelungite a articulatiei maini intr-o pozitie nefiziologica. Asa se intampla atunci cand antebratele, incheieturile si mainile sunt mentinute incorect in timpul tastarii sau folosirii mouseului.
Simptomele sindromului de tunel carpian includ oboseala incheieturii, senzatia de amorteala a incheieturii, mainii si degetelor si durerea difuza. Uneori simptomele apar imediat, in alte cazuri apar la ore distanta dupa lucrul la tastatura sau in timpul noptii. Simptomele sindromului de tunel carpian nu trebuie ignorate pentru ca pot degenera in durere severa a mainii si articulatiei si in unele cazuri poate afecta bratul, umarul si spatele.

Si acum practica:

Iata cateva sfaturi, utile in timpul tastatului, cu ajutorul carora poate fi prevenit acest sindrom:

• Tineti mainile, incheieturile si antebratele drepte;

• Mentineti coatele aproape de corp;

• Pozitionati tastatura astfel incat sa fie la nivelul coatelor, iar antebratele, articulatiile si mainile sa fie in linie dreapta si cat mai aproape de orizontala, in timp ce tastati;

• Cand simtiti ca s-a acumulat tensiune in articulatie, opriti-va din lucru si efectuati cateva miscari de flexie–extensie si de rotatie in articulatia mainii;

• Nu va odihniti incheieturile pe tastatuta sau pe birou; folositi un suport capitonat care tine articulatia mai ridicata (prezenta acum la unele tastaturi ergonomice);

• In timpul tastatului sau utilizarii mouse-ului evitati sa stati cu articulatia mainii pe marginea biroului;

• Nu apasati puternic pe taste pentru ca nu veti tasta mai repede ci doar veti irita tentoanele flexorilor;

• Luati o pauza de 15 minute la fiecare doua ore de tastat – va va ajuta sa va odihniti musculatura flexoare a antebratului si tendoanele acestor muschi, va veti putea reajusta postura si pozitia la birou.

Cea mai buna pozitie este cea cu talpa bine sprijinita pe covor, eventual ridicata pe un postament sau o carte, pe orice credeti ca va ajuta sa aveti o distanta de cel putin 10-20 de centimetri de la podea.

Care este cauza durerilor de spate ?

Pe masuram ce inaintam in varsta, rezistenta osoasa si elasticitatea musculara scad. Discurile intervertebrale se deshidrateaza si isi pierd din flexibilitate, fapt ce duce la diminuarea rolului de amortizare pe care il au intre vertebre.

Durerea lombara joasa indica prezenta unei iritatii la nivel muscular, nervos sau o leziune osoasa. Majoritatea durerilor lombare joase sunt secundare unui traumatism la nivelul spatelui, insa durerea poate fi cauzata si de afectiuni degenerative precum artrita, osteoporoza sau o boala osoasa , o infectie virala, o iritatie la nivel articular sau discal, o afectiune congenitala a coloanei vertebrale. Obezitatea, fumatul, cresterea in greutate pe perioada sarcinii, stressul, conditia fizica precara, postura inadecvata activitatii in desfasurare, pozitia necorespunzatoare in timpul somnului pot contribui la aparitia durerilor de spate. In plus, cicatricile care se formeaza odata cu vindecarea leziunilor de la nivelul spatelui nu au forta si flexibilitatea tesutului normal. Formarea de cicatrici in urma ranirilor repetate la nivelul spatelui ii slabesc acestuia rezistenta si pot duce la accidentari mai grave.

Uneori, durerea lombara joasa poate indica prezenta unei afectiuni mai grave. Daca durerea apare la ridicarea unor greutati mari sau la o intindere fortata, coloana vertebrala fiind suprasolicitata, unul dintre discurile intervertebrale poate bomba spre exterior si se poate rupe. Aceasta ruptura duce la aparitia unei presiuni la nivelul unuia sau mai multora dintre cei peste 50 de nervi care-si au originea la nivelul coloanei, cu rol in controlarea miscarilor organismului si transmiterea semnalelor de la corp spre creier. Durerea insotita de febra sau pierderea controlului asupra vezicii urinare si intestinelor, durerea ce se accentueaza in timpul tusei sau o slabiciune progresiva la nivelul picioarelor pot indica o afectare serioasa a nervului. Bolnavii cu astfel de simptome trebuie sa contacteze un doctor imediat, pentru a preveni o afectare permanenta.

La cine apare durerea de spate ?

Aproximativ 80% din populatia adulta a globului acuza dureri de spate intr-un moment sau altul al vietii lor, barbatii si femeile fiind afectati in egala masura. Varsta la care apare cel mai frecvent aceasta afectiune este intre 30 si 50 de ani, datorita procesului de imbatranire si stilului de viata sedentar. Riscul de aparitie a durerii lombare joase de cauza discogena sau din cauza degenerarii coloanei vertebrale creste odata cu inaintarea in varsta.
Durerea lombara joasa este rara in cazul copiilor. Totusi, un ghiozdan supraincarcat cu hrana si carti poate forta spatele acestora, generand oboseala musculara. Pentru e evita aceasta situatie, copiii trebuie sa-si indoaie ambii genunchi atunci cand ridica ghiozdanul greu, sa reduca numarul cartilor sau sa inlocuiasca ghiozdanul cu o geanta pe roti, mai usor de transportat.

Cum se stabileste diagnosticul de durere lombara joasa ?

O anamneza si un istoric al bolii amanuntit, alaturi de examenul fizic pot identifica de obicei afectiunile periculoase asociate durerii. Pacientul descrie debutul, localizarea si severitatea durerii; durata simptomelor si limitare de mobilitate; istoricul episoadelor precedente sau orice problema de sanatate care ar putea avea legatura cu durerea. Doctorul va examina spatele si va efectua teste neurologice pentru a descoperi cauza durerii si pentru a indica tratamentul corespunzator.

Teste de sange pot fi efectuate.
Teste imagistice pot fi necesare pentru a diagnostica o tumora sau alte posibile cauze ale durerii.
Radiografia conventionala, frecvent prima investigatie imagistica indicata, urmareste descoperirea unor oase sau vertebre fracturate. Tesuturile moi, precum muschi sau ligamente sau discurile intervertebrale nu sunt vizibile pe o radiografie conventionala.
Tomografia computerizata ( CT ) este un procedeu rapid, nedureros, indicat atunci cand fractura unui disc, stenoza spinala sau o afectare vertebrala sunt cauza suspicionata a durerii.
Rezonanta magnetica nucleara ( RMN ) este folosita pentru evaluarea regiunii lombare in caz de degenerare osoasa sau pentru afectari ale tesuturilor moi, nervi, muschi, ligamente sau vase de sange. Este de obicei investigatia premergatoare interventiei chirugicale.
Electromiografia ( EMG ) evalueaza activitatea electrica la nivelul unui nerv si poate stabili daca afectarea functiei musculare se datoreaza unui traumatism la nivel muscular sau unei leziuni a nervului care inerveaza muschiul respectiv.
Ultrasunetele pot evidentia o eventuala afectare din structura ligamentelor, muschilor, tendoanelor si a tesuturilor moi din zona spatelui.

Cum se trateaza durerea lombara joasa ?

Majoritatea durerilor lombare joase nu necesita interventie chirurgicala.
Tratamentul vizeaza combaterea durerii, reducerea inflamatiei, restabilirea functiei si stabilitatii spatelui si evitarea reaparitiei simptomelor la acelasi nivel. Majoritatea pacientilor isi revin complet, fara nici un fel de afectare pe termen lung. Bolnavii trebuie sa apeleze la ajutorul doctorului daca nu are loc reducerea durerii si a inflamatiei dupa 72 de ore de tratament.
Aplicarea compreselor calde si reci pot ajuta la diminuarea durerii si inflamatiei. Cat mai repede dupa traumatism, bolnavul trebuie sa aplice o compresa rece ( gheata ) in zona dureroasa, de mai multe ori pe zi, in intervale de pana la 20 de minute. Dupa 2 sau 3 zile de comprese reci se indica aplicarea compreselor calde pentru a relaxa musculatura si pentru a creste fluxul sanguin. Baile calde pot ajuta de asemenea la relaxarea musculaturii.

Repaus la pat – circa 1, 2 zile. Studiile efectuate au demonstrat ca pacientii care si-au continuat activitatea secundar unui episod de durere lombara joasa au avut o flexibilitate mai mare a coloanei vertebrale decat cei care au stat la pat timp de o saptamana.
Alte studii au demonstrat ca repausul la pat poate genera depresie, scaderea tonusului muscular si favorizeaza coagularea sangelui la nivelul membrelor inferioare.
In concluzie, este benefic pentru pacient sa-si reia activitatea cat mai repede cu putinta. Noaptea sau in timpul repausului la pat, pacientul ar trebui sa stea intr-o parte, cu o perna intre genunchi sau pe spate, cu perna dedesubtul genunchilor.
Medicamentele sunt frecvent utilizate in tratarea durerilor de spate acute sau cronice. Pentru inlaturarea durerilor usoare sau moderate sunt indicate antialgicele non-opioide, precum paracetamolul, sau antiinflamatoriile nonsteroidiene. Antialgicele opioide sunt rezervate pentru durerile intense. Administate pe cale orala, in asociere cu un medicament miorelaxant, ele reduc rigiditatea, inflamatia si scad durerea. Analgezicele topice, unguentele, reduc de asemenea inflamatia si stimuleaza circulatia locala.

Exercitiile fizice reprezinta metoda cea mai indicata pentru a grabi recuperarea si pentru a intari musculatura spatelui si pe cea abdominala. Mentinerea si cresterea fortei musculare este importanta in mod special pentru persoanele care au afectiuni la nivelul scheletului. Aceste exercitii includ stetchingul, inotul, plimbarile sau o lista de exercitii corespunzatoare indicata de catre medic. Daca apare o usoara senzatie de discomfort la efectuarea acestor miscari, ea va dispare in timp, pe masura ce musculatura devine mai puternica. Daca durerea este intensa si dureaza mai mult de 15 minute dupa inceperea exercitiilor, bolnavul trebuie sa se opreasca si sa se prezinte la doctor.
Electroterapia are un efect binefacator: TENS- stimulare electrica nervoasa transcutana- transmite impulsuri electrice de-a lungul fibrelor nervoase pentru a impiedica impulsurile dureroase sa aunga la creier pe aceeasi cale; in plus, stimuleaza productia de endorfine la nivel cerebral, substante cu rol in diminuarea durerii.
Ultrasunetele sunt o terapie non-invaziva si incalzesc tesuturile profunde, determinand astfel relaxare musculara.

In cazul afectarilor serioase, care nu raspund la alte terapii, interventia chirurgicala este cea mai indicata.

1. Nu uitati de concurs! Mai sunt doar patru zile! Deja exista cateva raspunsuri inreresante!

2. Astazi – la sectiunea medici invitati – o sa avem o surpriza! O kinetoterapeuta invitata! Cu o tema de larg interes pentru voi!

3. Un link interesant. De sezon si nu numai!

La multi ani! pentru toti cei care astazi isi serbeaza ziua numelui!!!

Coloana vertebrala se prezinta ca un stalp osos, format din 33-34 de vertebre, dintre care: 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale si 4-5 coccigiene. Curburile normale, fiziologice dau coloanei o mare elasticitate si sunt 4 in plan sagital si 3 in plan frontal. Curburile sagitale au rol in marirea rezistentei coloanei vertebrale si sunt orientate cu convexitatea inainte (lordoze) si cu convexitatea inapoi (cifoze). Acestea sunt: lordoza cervicala, cifoza toracica, lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana. Cand curburile naturale sunt exagerate sau in mod anormal reduse, tind să aibă semnificatie patologica. Curburile in plan frontal (mai putin pronuntate decat primele) sunt in numar de trei si au rol compensator stabilind echilibrul corporal. La persoanele „stangace” aceste curburi sunt orientate in sens invers.

Scolioza, ciofoza si lordoza sunt afectiuni care reprezinta modificari patologice de ax ale coloanei vertebrale. Frecventa deviatiilor patologice ale coloanei vertebrale la copil este foarte ridicata, estimarile specialistilor fiind de peste 50% din totalul copiilor evaluati in colectivitati. Cu toate acestea in majoritatea cazurilor sunt lipsite de semnificatie patologica (atitudinile scoliotice reprezentand 2-3% din totalul copiilor examinati).

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (vertical), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica in fata, provocand cocoasa, compensata fiind printr-o hiperlordoza (incovoiere inainte) in zonele cervicala si lombara, pentru echilibrarea coloanei. La sugar cifoza este normala pana reuseste sa stea in sezut, iar pe masura ce creste spatele lui se va indrepta.

Scoliozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan frontal caracterizate prin rotirea corpurilor vertebrale de partea convexa, rotiri care antreneaza si coastele, determinand o gibozitate de partea covexa. Aceasta noua pozitie a coloanei vertebrale produce asimetrii ale umerilor si omoplatilor. Vorbim de o atitudine scoliotica cand curburile se pot redresa usor si de scolioza adevarata cand s-au produs modificari osoase. Scolioza se constata la examinarea copilului, folosind aplecarea trunchiului inainte, pozitie in care apare gibozitatea de partea scoliozei. Incidenta scoliozei la nivel mondial este relativ constanta, de 2 cazuri la 1000 de locuitori si mai frecventa in randul sexului feminin. Scolioza poate fi cu o singura curbura (majoritatea) – in forma citerei „C” – si cu 2 sau 3 curburi – in forma literei „S”.

Lordozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale cu convexitate anterioara aparute prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Datorita tonusului crescut al muschiului psoas si slabirii tonusului muschilor abdominali bazinul este impins inainte exagerand, astfel, curbura lombara.

Care sunt principalele cauze si factori favorizanti care pot determina dezvoltarea deviatiilor patologice ale coloanei vertebrale?

In 90% din cazurile de scolioza originea bolii este necunoscuta (scolioza idiopatica) iar in procent de 10% scoliozele pot aparea datorita: malformatiilor vertebrale, fracturilor vertebrale, bolilor neuromusculare, maladiei Recklinghausen, inegalitatea membrelor inferioare etc. Se dezvolta de obicei in copilarie sau adolescenta.
Atitudinea cifotica apare fie datorita unei debilitati generale sau pozitii gresite (in banca, la locul de munca etc), dar mai poate fi favorizata dezvoltarea ei si in prezenta miopiei. Cifozele adevarate au la baza un traumatism cu turtirea unei vertebre in unghi ascutit spre inainte (in pana) ceea ce determina asezarea coloanei in unghi deasupra si sub vertebra lezata.

O cauza favorizanta de lordoza la femei este purtarea incaltamintei cu tocuri inalte, care determina inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi cu aparitia lordozei. Mai este prezenta si in luxatia congenitala de sold bilaterala, in spondilolistezis.
Alte cauze medicale care pot determina aceste afectiuni sunt: rahitismul, miopia, modificari ale auzului care obliga copilul sa ia atitudini asimetrice sau incorecte, pentru a corecta defectul in detrimentul pozitiei normale a corpului

Care sunt solutiile?

Prezentarea copilului sau a adolescentului la examene medicale periodice este importanta astfel putand fi prevenite progresia bolii si aparitia complicatiilor. Ori de cate ori se observa modificari ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze, lordoze) sau ale membrelor inferioare (genunchi in “X”, picior plat) mergeti la un consult de specialitate. Atentie, scolioza nu doare! Copilul cifotic are pozitia capului si jumatatea superioara a trunchiului mult aplecate in fata manifestand si o proeminenta a bazinului. Toate aceste modificari trebuie comunicate medicului specialist
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic complet si a examenului radiologic. Uneori mai pot fi cerute examen RMN (rezonanta magnetica nucleara) si examene de laborator.
Cel mai frecvent tratament este cel nechirurgical si consta in functie de tipul deformarii in: gimnastica medicala fiecarei deformari, purtarea unui corset pentru oprirea accentuarii curburii, masaj. Tratamentul chirurgical se practica in cazul deviatiilor mari scoliotice.

Cum putem preveni aparitia deformatiilor patologice ale coloanei vertebrale?

Chiar daca 90% dintre scolioze au o cauza necunoscuta, totusi respectarea unor norme igieno-dietetice sunt importante pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Astfel sunt importante:
• educarea copilului pentru a avea o pozitie corecta pe scaun, in banca, la masa sau in fata calculatorului (acasa sau la scoala);
• inaltimea adecvata a scaunului, a biroului si asigurarea corespunzatoare a sursei de lumina, astfel incat copilul sa nu se aplece asupra mesei, ci sa aiba spatele drept (pozitia corecta este cu picioarele sub scaun si spatele drept, lipit de spatar)
• ghiozdanul sau rucsacul purtat alternativ in maini sau pe spate, avantajand pozitia corecta a coloanei vertebrale;
• practicarea unui sport (inotul, atletismul) inca din perioada prescolara pentru intarirea si dezvoltarea musculaturii coloanei vertebrale;
• o alimentatie echilibrata ce va conduce la o dezvoltare fizica si psihica armonioasa.