Daca vreti sa cititi o poveste frumoasa si totodata reala – nu ezitati sa intrati aici! Ma bucur ca intr-o Romanie (din ce in ce mai) confuza au loc si astfel de initiative! Sincere felicitari tuturor celor implicati in acest minunat proiect!

1. De la ce vârstă este indicat să înceapă să facă sport?
Înainte de vârsta şcolară, copiii se menţin activi fizic şi sănătoşi prin intermediul jocului liber, nestructurat. La vârsta preşcolară, sporturile care scot în evidenţă aspectul distractiv al jocului, fără concurenţă, constituie o posibilă opţiune. Majoritatea copiilor mai mari sunt pregătiţi pentru sporturile de echipă organizate la vârsta de aproximativ 6 ani, atunci când pot urma instrucţiunile şi pot înţelege conceptul de muncă în echipă.
Nu uitaţi că fiecare copil e o persoană unică, ce creşte si se maturizează în mod diferit. Vârsta, greutatea şi dimensiunile nu ar trebui să fie singurele criterii folosite pentru a decide dacă copilul dumneavoastră este apt pentru practicarea unui sport. Dezvoltarea emoţională este de asemenea foarte importantă. Copiii nu ar trebui împinşi să practice un sport sau să fie plasaţi într-o competiţie pentru care nu sunt pregătiţi fizic sau emotional. Luaţi în considerare participarea copilului numai în cazul în interesul lui interesul lui este prezent şi simţiţi că se poate descurca. Amintiţi-vă, motivaţia copiilor în alegerea unui sport este distracţia.

2. Care sunt beneficiile pe care le obţine practicând un sport?
Beneficiile pentru copiii care participă la activităţi sportive organizate sunt numeroase. Ei învaţă despre aptitudinile fizice, precum şi importanţa actului de a avea grijă de corpul lor de-a lungul întregii vieţi. Sportul ajută la însuşirea unor aptitudini sociale şi interpersonale importante, precum şi la conştientizarea valorii muncii susţinute şi a persistenţei. Într-un cadru organizat, copiii fac mişcarea de care au nevoie pentru a rămâne sănătoşi şi îşi dezvoltă obiceiuri cu care vor ramane pe toată durata vieţii lor. Sportul îi ajută de asemenea să înţeleagă şi să îşi dezvolte abilităţile şi punctele forte, cum ar fi agilitatea, coordonarea, rezistenta sau flexibilitatea. Copiii care fac sport au o conştientizare crescută a corpului lor şi sunt mai puţin susceptibili de a face lucruri care le pot dăuna la o vârstă fragedă, cum ar fi fumatul, alcoolul sau consumul de droguri. Multe programe de sport includ noţiuni de nutriţie a tinerilor sportivi, oferindu-le posibilitatea de a afla şi mai multe din lucrurile pe care ar trebui sau mai degrabă nu ar trebui să le facă pentru a păstra sănătatea organismelor lor. Acesta este un aspect deosebit de important acum mai mult ca oricând, deoarece rata de obezitatea la copii este în creştere în fiecare an, în aproape toate părţile lumii.
Practicarea unui sport poate ajuta un copil să devină mai încrezător în abilităţile sale. Exersând şi muncind pentru a deveni mai buni în orice activitate, nivelul lor de încredere va creşte. În timp această încredere se va extinde şi în alte domenii de activitate din afara sportului, precum studiile sau viaţa personală. Activitatile de grup, cum ar fi sportul organizat, ajută copiii să se identifice cu un anumit grup – echipa lor, de exemplu – lucru esenţial pentru dezvoltarea personală şi socială a unui copil. Cei care nu se simt acceptaţi sau nu au sentimentul apartenenţei la un grup suferă adesea de depresie, anxietate şi o lipsă generală de încredere.
Activităţile sportive adună de multe ori copii care provin dintr-o varietate de medii sociale şi economice, oferindu-le astfel posibilitatea de a învăţa despre diversitate, şi oferindu-le, în acelaşi timp, posibilitatea de a-şi face noi prieteni. Copiii care participa la aceste tipuri de activităţi învaţă să comunice şi să lucreze mai bine cu colegii lor şi cu adulţii.

3. După ce ne orientăm când îndrumam copilul spre un sport?
Înainte de a alege un sport, solicitaţi un examen fizic al copilului. Discutati cu medicul despre planul sportului şi despre solicitările fizice. Trebuie să vă asiguraţi că sportul este corespunzător vârstei şi morfologiei copilului, astfel încât eforturile fizice să fie adaptate rezistenţei musculare şi osoase a acestuia. De multe ori, copiii se accidentează deoarece nu sunt pregatiţi fizic suficient sau au o problemă de sănătate despre care nu au ştiut înainte.
Pentru o alegere reuşită, trebuie să-i cereţi şi lui părerea. Dacă nu practică sportul respectiv cu plăcere, rezultatele favorabile vor întarzia să apară. Pentru a afla care sport i se potriveşte cel mai bine copilului, cea mai bună metodă este de a-l lăsa să încerce mai multe sporturi înainte de a decide să rămână la unul singur, putându-şi da seama prin comparaţie care îi place şi i se potriveşte cel mai bine. În plus, practicând un singur sport pot sa apară accidentări de suprasolicitare datorită stressului aplicat repetitiv asupra aceloraşi articulatii, oase sau muschi.

4. De la ce vârstă poate alege singur sportul pe care vrea să-l practice?
Preşcolarii au capacitatea de atenţie şi concentrare scurtă, şi, prin urmare, întâmpină dificultăţi în a înţelege regulile unui sport complex. Cea mai potrivită activitate pentru ei este una de natură individuală, cum ar fi înotul. La o vârstă cuprinsă între 5-7 ani, copiiilor le lipseşte dezvoltarea fizică şi psihică de a juca, de a urma instrucţiunile şi de a se concentra asupra regulilor în acelaşi timp. Aceşti copii ar trebui să aleagă activităţi sportive care ajută la dezvoltarea coordonării mână-ochi, a agilităţii şi rezistenţei. La aceasta varsta copiii pot alege un sport ca fotbal, gimnastică, înot, ciclism, patinaj şi alte sporturi de contact. Sunt de preferat programele care minimalizează câştigul, dar apreciază efortul şi caracterul distractiv al jocului. Copiii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 10 ani înţeleg complexitatea unui sport şi pote alege baschetul, baseballul sau luptele. La vârsta de 10 ani şi peste, copiii pot fi pregătiţi mental si fizic pentru sporturile de contact. Pot alege fotbal sau rugby, dar continuaţi să monitorizaţi semnele lor de maturitate şi de interes. Chiar dacă copilul dumneavoastră se transformă şi atinge vârstele de calificare pentru un anumit sport, nu înseamnă că el sau ea este pregătit corespunzător. Explicati-i avantajele şi dezavantajele practicării fiecărui sport, dar lasaţi ca decizia finală să aparţină copilului.

5. Există situaţii în care nu ar trebui să facă sport? Dacă da, care sunt acestea?
Copiii cu astm au fost descurajati in trecut să practice unui sport, dar nu mai este cazul astăzi. Fiind activi, petrecand timp in aer liber, ei îşi menţin o greutate sănătoasă, se distrează şi îşi pot consolida de fapt, muşchii respiratori, ajutând plămânii să funcţioneze mai bine. Ca şi in cazul celorlalţi, copiii care au diabet sunt mult mai sănătoşi dacă practică un sport. În funcţie de afecţiunea pe care o are copilul, puteţi alege un sport sau altul, astfel încăt să beneficieze la maximum de avantajele exerciţiului fizic, dar mişcarea nu este contraindicată.

Participarea ortopediei la supravegherea nasterii si apoi a copilului mic a fost si este limitata in primele luni de viata cand alte aspecte ale dezvoltarii nou nascutului si apoi ale sugarului ocupa, fara indoiala, capul de afis.

Totusi, o data cu cresterea si dezvoltarea mersului, uneori chiar mai devreme, parintii incep sa observe pozitii „anormale” ale membrelor inferioare. Este important de stiut ca pe parcursul dezvoltarii copilului exista anumite aspecte sau posturi ale membrelor inferioare ce sunt considerate fiziologice, de multe ori tranzitorii neavand semnificaţie patologica si deformatii reale ale piciorului care necesita consult si tratament de specialitate. Astfel, exista doua tipuri de deformatii ale piciorului la nastere: malpozitia si malformatia. Este important sa se faca o corecta diferentiere intre cele doua, prima nefiind o boală si corectandu-se pe masura ce copilul inainteaza in varsta, iar a doua necesitand tratament ortopedico-chirurgical si kinetoterapie.

Malpozitiile sunt fie secundare pozitiei intrauterine („defecte de impachetare“), fie apar dupa nastere, sunt caracteristice unei anumite perioade de varsta si dispar spontan ulterior (ex. genu valgum sau varum). Cea mai frecventa malpozitie este talus valgus, cand laba piciorului este indreptata in exterior spre gamba, miscarile piciorului fiind posibile. Nu necesita tratament corectandu-se spontan. O alta deformare benigna este metatarsus varus, cand laba piciorului pare rupta de la jumatate, copilul avand tendinta de a calca in exterior. Si in acest caz este contraindicata imobilizarea piciorului in aparat gipsat deoarece aceasta slabeste musculatura intarziind, astfel, dobandirea pozitiei verticale si a mersului. Nici talonetele sau ghetele ortopedice nu sunt recomandate copiilor care abia invata primii pasi. Deformatiile simple ale piciorului se corectează spontan, intre timp fiind indicate doar masajul si kinetoterapia.

Un alt aspect care ingrijoreaza proaspetele mamici si care determina cel mai mare numar de consultatii la cabinetele de ortopedie pediatrica il reprezinta „piciorul plat” sau platfusul, practic laba piciorului nu prezinta arcul longitudinal medial. Este important de stiut ca majoritatea copiilor (96%) se nasc cu platfus deoarece au tesut adipos (grasime) in talpa care se va retrage spontan pe masura ce copilul inainteaza in varsta urmand ca talpa sa se arcuiasca. Este considerat fiziologic pana la varsta de 15-24 luni. Dupa 4 ani, aproximativ 15% din populatie sufera de platfus, iar dintre acestia doar 2% au platfus dureros care necesita tratament ortopedic. Este mostenit genetic. In trecut erau recomandate purtarea de incaltaminte speciala, talonete, sau efectuarea unor exercitii chinuitoare pentru copil (rularea unui facalet sub piciorul gol etc). Studii recente au aratat ca aceste masuri nu schimba evolutia naturala, nu au efect asupra platfusului.

Cea mai frecventa malformatie a piciorului la copil este varus equin – laba piciorului este indreptata spre interior si formeaza un unghi drept cu gamba. Piciorul este rigid, copilul calca pe partea anterioara sau chiar pe varfuri, deoarece tendonul lui Achile este scurtat si nu permite piciorului sa calce pe toata talpa. Tratamentul ortopedic este o urgenta si trebuie inceput la patru-cinci zile de la nastere. Pozitia anormala se va corecta putin cate putin, iar imobilizarea cu aparat gipsat nu dureaza mai mult de trei-patru zile deoarece ritmul de crestere al piciorului este rapid la aceasta varsta. In pauze, cand piciorul se lasa liber, se fac masaje si mobilizari. Formele usoare se vindeca la varsta de 7-8 luni, iar cele severe se opereaza dupa varsta de 4 luni.
Intre 8 si 15 luni, copii pot dezvolta o afectiune ce este perfect normala pentru aceasta varsta: pot avea degetele de la picioare orientate spre interior! Apare de obicei atunci cand micutii incep sa stea in picioare. Tratamentul nu este necesar, fiind o afectiune ce se corecteaza de la sine, in timp.

O alta afectiune ortopedica care este diagnosticata inainte de varsta de 2 ani este genu varum (incurbarea in „O” a membrelor inferioare). Poate fi intalnita in 3 situatii:

• ca pozitie fiziologica, cel mai frecvent, in care nu este vorba de o incurbare reala a membrelor inferioare, ci ele apar asa datorita persistentei unor contracturi musculare rotationale caracteristice pozitiei intrauterine. Se observa in momentul in care copilul incepe sa mearga (mai ales la cei care merg precoce).
• tibia varum (boala Blount) este suspectata la copilul mai mare, după 2-2,5 ani. Se manifesta printr-o crestere anormala a capului tibiei. Modificarile osoase sunt vizibile radiologic incă din stadii precoce. Desi o parte dintre cazuri pot regresa spontan, orice copil cu suspiciune de boala Blount va fi trimis pentru evaluare ortopedica si tratament de specialitate.
• rahitismul care afecteaza dezvoltarea normala a oaselor si se datoreaza unui deficit sever de vitamina D si/sau calciu din organism.

Tulburarile de mers reprezinta de asemenea cauza de prezentare la medic. Cel mai frecvent este mersul pe varfuri care apare deseori in primii 2 ani (intre 1-3 ani), fiind de cele mai multe ori un obicei care nu necesita tratament sau atentie speciala. Daca persista dupa aceasta varsta poate fi un semn al unei afectiuni a sistemului nervos central sau un tendon ahilean rigid congenital (piciorul nu poate fi flectat dorsal, chiar cu copilul relaxat, reflexele sunt normale si lipsesc semnele neurologice). In ambele situatii se impune consult medical de specialitate.
O intrebare frecvent intalnita in randul tinerilor parinti este utilizarea premergatorului – este sau nu recomandat de catre lumea medicala? Ultimele studii realizate in Statele Unite arata ca, cu cat bebelusul a folosit premergatorul mai des, cu atat dezvoltarea lui a fost mai intarziata. Din calculele cercetatorilor reiese ca fiecare 24 de ore petrecute in premergator a intarziat momentul statului in picioare cu 3,7 zile si al primilor pasi cu 3,3 zile. Deci, incercati sa folositi premergatorul cat mai putin si lasati copilul sa exploreze lumea liber, dar sub supraveghere.

Nota: Acest articol a aparut in anul 2008 sub diferite forme, sub semnatura mea, in revistele “Farmacia ta” si “Info-sanatate”

In Romania se nasc anual aproape 1.000 de copii cu malformatii cardiace. In acest moment in Bucuresti NU exista nici un departament specializat in care acesti copii sa fie internati, operati si tratati. www.inimacopiilor.ro a initiat o ampla campanie de strangere de fonduri pentru infiintarea unui departament de chirurgie cardiaca infantila in cadrul Spitalului Clinic Marie Curie (fost Budimex) din capitala. Asadar, prieteni, nu uitati adresa aceasta: www.inimacopiilor.ro!

Acum o ora am primit cadou o carte. Chiar de la autor. Jurnal de tatic e titlul ei. Florin Campeanu e autorul. Am primit primul exemplar. Cartea, aparuta la editura FEST, era proaspat scoasa din tipografie. E scrisa de un tatic pentru alti tatici si dedicata, evident, mamicilor. Nu o ratati! Mai ales daca sunteti pe cale de a deveni tatic.

Apropo: si eu sunt pe cale sa devin tatic. A doua oara!

Doua articole “fata in fata” / Elena si Adrian Georgescu in Evenimentul zilei de astazi si pe www.adriangeorgescu.ro. O analiza pertinenta la o problema care (ma) ne framanta pe multi! Eu unul sunt de partea Elenei, adica a psihologului. Jurnalistul, adica Adrian, e destul de dur in aceasta problema. Oricum merita citite ambele opinii. Scurte, cuprinzatoare, la obiect!

Sportul are efecte benefice atat asupra corpului, cat si asupra spiritului, mai ales daca vine vorba despre copii.
In conditiile societatii actuale, cand copiii sunt tentati sa incerce gustarile nesanatoase, de tip fast-food, bogate in grasimi, sau nenumaratele tipuri de dulciuri rafinate, cand distractia pentru ei inseamna a petrece cat mai mult timp in spatele unui ecran, fie ca este vorba de televizor sau de calculator, ca sa nu uitam masina care ii transporta rapid oriunde este nevoie, practicarea unui sport a devenit o necesitate fundamentala pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor nostri.

Practicarea in mod regulat a unui sport stimuleaza dezvoltarea anumitor abilitati motrice precum coordonare, viteza, anduranta si suplete sau cognitive precum vederea, intelegerea, capacitatea de a-si forma o parere proprie sau de a lua anumite decizii. La nivel tactic, copiii invata sa elaboreze anumite strategii. Practicarea unui sport de echipa infuenteaza in mod pozitiv si nivelul lor de sociabilitate.
Din punct de vedere psihologic si mental, sportul reprezinta o scoala buna, care ii invata pe copii cum sa-si intareasca vointa, rezistenta si concentrarea, dar si cum sa-si controleze stressul si suferinta. Sportul le poate oferi copiilor mai multa siguranta, incredere in ei insisi, autocontrol si independenta.
Practicarea unui sport ii invata inca de mici sa adopte un stil de viata echilibrat : o alimentatie corespunzatoare, consum de apa in cantitati suficiente, respectarea orelor de somn, intretinerea igienei corporale, disciplina, punctualitate ( sa nu intarzie la antrenamente ! ).

Alegerea unui sport – o chestiune care tine de personalitatea copilului

In alegerea unui sport potrivit trebuie sa tinem cont si de personalitatea copilului nostru. Fiecare copil are propria lui personalitate, care nu se potriveste oricarei activitati sportive. Un sport precum rugby-ul va accentua hiperactivitatea unui copil deja agitat. In acest caz se poate opta pentru tenis, inot, atletism, ciclism sau schi, dezvoltandu-i astfel rezistenta si rabdarea.
Pentru copiii foarte timizi putem alege un sport combativ, precum artele martiale, hanbdal sau volei, care ii vor permite sa se afirme. De asemenea, echitatia este o buna metoda de a-l scoate din cochilia lui: relatia cu animalul se bazeaza pe incredere, lucru care-l face pe copil sa se simta mai bine in propria lui piele.
Unui copil indragostit de natura i se potriveste un sport practicat in aer liber, precum fotbal, rugby sau echitatie.

Inainte de a alege un sport pentru copilul nostru, trebuie sa-i cerem si lui parerea. Daca nu practica sportul respectiv cu placere, rezultatele favorabile vor intarzia sa apara. Pentru a afla care sport i se potriveste cel mai bine copilului tau, cea mai buna metoda este de a-l lasa sa incerce mai multe sporturi inainte de a decide sa ramana la unul singur, copilul putandu-si da seama prin comparatie care sport ii place si i se potriveste cel mai bine. In plus, practicand un singur sport pot sa apara accidentarile de suprasolicitare datorita stressului aplicat repetitiv asupra acelorasi articulatii, oase sau muschi.

Iata cateva informatii succinte care va vor ajuta in luarea unei decizii potrivite pentru a alege sportul cel mai indicat micutului sau micutei dumneavoastra.

Dans
Cursurile de dans sunt o optiune buna daca fiului sau fiicei dumneavostra ii face placere sa-si miste corpul in ritmul muzicii. Acest sport se adreseaza in egala masura fetelor si baietilor. Dansul stimuleaza capacitatea de concentrare, rigoarea si vointa, copiii invata sensul ritmului, muschii lor se dezvolta armonios. Baietii si fetitele devin mai supli, fie ca practica dans clasic sau modern.
Judo
Daca baiatul dumneavostra fuge peste tot si energia lui debordanta va da batai de cap, judo este solutia. Este indicat si fetitelor care vor sa practice un “sport de baieti”. Veritabila arta a stapanirii de sine, judo imprima copiilor inainte de toate igiena unei vieti sanatoase. Prietenia, curajul, modestia, armonia dintre corp si spirit, respectarea adversarului sunt cateva dintre valorile morale promovate. Prin practicarea acestui sport, copilul isi dezvolta musculatura, crescandu-i in acelasi timp si supletea. In plus, tinerii sportivi se familiarizeaza cu tehnicile de autoaparare.
Fotbal
Daca aveti un copil plin de energie, care apreciaza si spiritul de echipa, fotbalul este o alegere inspirata. Practicand fotbalul, copilul isi dezvolta spiritul de echipa, invata tactica jocului, castiga abilitate si rezistenta. Invata in acelasi timp sa respecte regulile jocului si deciziile arbitrului.
Gimnastica
Atat baietii, cat si fetele pot practica gimnastica. Acest sport echilibrat, uneori individual, alteori colectiv, se adreseaza copiilor care au un spirit de competitie dezvoltat. Gimnastica dezvolta echilibrul, musculatura si creste supletea organismului.
Natatie
Daca aveti un copil ce se amuza stand in cada, natatia e alegerea buna. Natatia stimuleaza rezistenta si respiratia. Este un sport bland, fara riscuri mari de accidentare.
Atletism
Saritura in lungime, cursa cu obstacole, stafeta, aruncarea de greutati…lista disciplinelor care fac parte din atletism este lunga. Practicand acest sport, copilul dumneavostra nu risca sa se plictiseasca. Atletismul permite inainte de toate o buna oxigenare. El creste ritmul respiratiei si rezistenta, stimuland in acelasi timp dezvoltarea musculara. Vointa si smerenia sunt prezente in egala masura in cadrul acestui sport. Chiar daca este foarte talentat la o disciplina, copilului ii va fi foarte greu sa se situeza la acelasi nivel in cadrul celorlalte discipline. Competitiile sunt astfel un excelent motor pentru progres.
Echitatie
Daca aveti un copil calm, retras echitatia i se adreseaza. Animalul il poate ajuta sa invete cum sa se deschida si in fata celorlalti copii. Calul este un animal inalt si inalecatul unui cal cere mult curaj. Inainte de a sari obstacolele, copilul trebuie sa se faca respectat si sa se impuna in fata animalului, afirmandu-se astfel si castigand mai multa incredere in el. Calul trebuie hanit, ingrijit, copilul invatand astfel ce inseamna responsabilitatea si in acelasi timp i se inoculeaza notiunea de respect.
Tenis
Este un sport potrivit pentru copiii cu un spirit competitional dezvoltat. Tenisul dezvolta increderea in sine, capacitatea de anticipatie si o buna stapanire fizica si morala. Acest sport creste capacitatea de concentrare si stimuleaza respiratia. Atentie insa, pentru ca pune musculatura si articulatiile la grea incercare.
Escalada
Escalada nu presupune neaparat un organism musculos. Este vorba mai ales despre o buna pozitionare si coordonare a mersului. In consecinta, orice copil aventurier se poate catara fara probleme. Escalada se poate practica in exterior sau in interior si dezvolta in primul rand increderea in sine. Acest sport este indicat copiilor timizi, care pot sa vada progresele facute pas cu pas. Escalada dezvolta echilibrul si spiritul de analiza, creste supletea si precizia. In ceea ce priveste cazaturile, puteti sta linistiti. Copiii sunt bine echipati si supravegheati. Ei sunt ajutati de indrumatori, care ii ajuta si ii incurajeaza.
Scrima
Daca aveti un copil care savureaza filmele de capa si spada, de ce sa nu-l inscrieti la scrima ? Scrima dezvolta precizia, spiritul de analiza si capacitatea de concentrare. Acest sport permite de asemenea canalizarea energiei. Nu este vorba de a lovi tot timpul, ci de a urmari corect la momentul potrivit. Copilul invata in cadrul acestui sport masura respectului si se poate compara cu alti copii in cadrul competitiilor.

Alegerea unui sport – o chestiune de varsta

Inainte de a va inscrie copilul la un curs de sport, trebuie sa va asigurati ca sportul este corespunzator varstei si morfologiei copilului, astfel incat eforturile fizice sa fie adaptate rezistentei musculare si osoase a acestuia. Chiar daca bebelusii inotatori isi manifesta calitatile de la varsta de 3 luni, nu este indicata inceperea unei activitati fizice sustinute inainte de varsta de 5 ani.
Mai trebuie sa tinem cont si de faptul ca un copil cu varsta cuprinsa intre 6 si 8 ani poate efectua intre 4 si 6 ore de activitati fizice pe saptamana, intre 8 si 12 ani pana la 8 ore de sport pe saptamana, pe langa activitatile scolare, iar de la 12 ani in sus pana la 10 ore de sport pe captamana.
Tabelul de mai jos prezinta abilitatile necesare copiilor de diferite varste pentru a practica un sport si sporturile pentru care acestia pot opta.

Sportul ca solutie terapeutica

Multa vreme, sportul a fost interzis micutilor astmatici. Astazi s-a ajuns la concluzia ca natatia este sportul care poate ajuta plamanii micutilor bolnavi de astm. Punand in miscare musculatura intregului corp, inotul stimuleaza functia plamanilor, crescandu-le astfel capacitatea de functionare.
Inotul este de asemena indicat si copiilor cu probleme osoase: scolioze, epifizite de crestere, pentru ca apa preia din greutatea corpului si durerea care apare in cazul practicarii altor sporturi dispare in totalitate.
Alegerea unui sport este un lucru important pentru un copil. Sportul il ajuta sa se afirme ca si individ si sa aiba o buna conditie fizica, lucru esential in mentinerea sanatatii.