Fasciita plantara este una din frecventele cauze care produc asa numitul „picior dureros” si clasic se considera ca aceasta afectiune se datora unui proces inflamator localizat la nivelul fasciei plantare. In prezent, este incriminata drept cauza degenerarea fibrelor de colagen din componenta fasciei. Afecteaza anual aproximativ 2 milioane de persoane – date raportate in Statele Unite, 10% din populatie dezvoltand aceasta boala de-a lungul vietii.

Fascia plantara este o banda de tesut fibros care isi are originea la nivelul calcaiului si se intinde pana la cele 5 degete (baza oaselor metatarsiene), si reprezinta una din structurile de rezistenta ale piciorului, care sustine arcul medial longitudinal al plantei (talpa piciorului). Aceasta fascie este intinsa atunci cand arcul piciorului se aplatizeaza, absorbind forta impactului in momentul in care calcaiul ia contact cu solul. Fascia plantara nu este foarte flexibila si de aceea, in urma acestor socuri repetate pot aparea mici rupturi la nivelul ei.

Apare cu predilectie dupa varsta de 40 de ani, mai frecvent la femei, fiind favorizata de modificari ale greutatii corporale (obezitate, sarcina), de altfel boala se poate corela cu indicele de masa corporala (IMC). Afecţiunea se manifesta la persoanele care prin natura profesiunii stau mult timp in picioare sau merg mult: profesori, ospatari, militari, politisti, factori postali, dansatori si nu in ultimul rand la sportivi (mai ales cei care alearga pe distante mari).

Exista cativa factori care favorizeaza aparitia fasciitei plantare:
• Picior plat sau, din contra, picior prea arcuit – picior rigid
• Orientarea spre interior a piciorului in timpul mersului
• Pronatia excesiva
• Incaltaminte neadecvata – tocuri prea inalte, incaltaminte care nu ofera suport boltei plantare (tapla prea sibtire); trecerea brusca de la incaltaminte cu toc la cea fara toc
• Alergatul pe varfuri, calcaie sau pe suprafata moala (nisip)
• Existenta unor traumatisme, a unor afectiuni inflamatorii la acest nivel (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupus, artrite reactive, artrita psoriazica etc.)
• Factori ereditari

Tabloul clinic – semne si simptome
Fasciita plantara se manifesta prin durere ascutita la nivelul calcaiului, de obicei la 4 cm sub calcai sau in zona mediana a talpii piciorului. Durerea este intensa dimineata, la sculare, cand se fac primii pasi, dupa repausul de noapte, dar se poate instala si la debutul unor activitati precum mersul sau alergatul, se reduce pe masura ce activitatea se desfasoara si de obicei reapare dupa o perioada de odihna si reluarea efortului. Tipic, afecteaza un singur picior, nu apare noaptea, ceea ce o diferentiaza de alte afectiuni articulare, neurologice sau osoase, ce se pot dezvolta la acest nivel. Se mai asociaza cu limitarea dorsiflexiei gleznei, streatching-ul fasciei plantare poate fi dureros, iar la alergatori creste probabilitatea durerii de genunchi. La 70% dintre pacienti fasciita plantara poate coexista sau poate favoriza dezvoltarea unei excrescente osoase, a unui “pinten” la nivelul calcaiului, si care, frecvent este considerat responsabil de aparitia simptomelor. In realitate, cronicizarea fasciitei plantare favotizeaza dezvoltarea „pintenului” calcanean, iar indepartarea chirurgicala a acestuia nu determina remiterea sindromului dureros cum frecvent se face confuzie deoarece adevarata cauza a durerii se afla, de fapt, la nivelul fasciei.

Diagnostic
De obicei, diagnosticul pozitiv este unul clinic. Examinarea pacientului include inspectia si palparea plantei, obsevarea piciorului in ortostatism si in timpul mersului. Se vor lua in considerare istoricul medical, activitatea fizica depusa, simptomatologia etc. Medicul decide daca sunt necesare investigatii imagistice suplimentare, de obicei pentru a exclude o alta afectiune, ca: radiografie, ecografie sau RMN.

Tratament
Tratamentul fasciitei plantare este unul complex si de durata, si include: tratament igieno-dietetic, medicamentos, kinetoterapie, masaj si fizioterapie. Daca terapia conservatoare nu da rezultatele dorite se poate interveni chirurgical ca ultima metoda, deoarece riscul de complicatii este relativ crescut. Majoritatea pacientilor afirma ameliorarea simptomatologiei algice in primele 3 luni, dar cu remiterea completa intr-un an in 90% din cazuri.
1. Tratamentul igieno-dietetic consta in:
• Scaderea in greutate (unde este cazul)
• Purtarea unor talonete care sa inalte bolta piciorului
• Repaus segmentar in perioadele dureroase
• Purtarea unei incaltaminte adecvate, cu talpa ortopedica si cu toc jos sau mediu (3-5 cm)
• Evitarea mersului cu picioarele goale pe suprafete dure si / sau denivelate

2. Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) timp de 2-5 saptamani, insa numai la recomandarea medicului. Infiltratia locala cu o solutie cu corticoizi poate fi o alternativa atunci cand durerea nu raspunde la administrarea de AINS uzuale. Nu sunt recomandate, insa, injectarile frecvente pentru ca pot slabi si rupe fascia plantara.

3. Kinetoterapia
Gimnastica medicala in cazul fasciitei plantare consta in exercitii de streatching ale gambei si fasciei plantare (ex: din sezut, cu picioarele intinse, cu un prosop rulat infasurat in jurul talpii, se trage de capetele prosopului tinand genunchiul drept. Mentineti pozitia 15-30 de secunde.)

4. Masajul
Masajul plantei este o metoda eficienta de a reduce tensiunea la nivelul fasciei. Crioterapia, aplicarea de gheata, pe zona dureroasa 15-20 de minute, de 3-4 ori pe zi sau masajul plantei cu gheata timp de 5-10 minute ajuta la ameliorarea durerii.

5. Fizioterapia
Extracorporeal Shock Wave Therapy (unde de soc extracorporeale) este o metoda relativ noua de tratament a fasciitei plantare si nu numai.
Se mai pot aplica local curenti diadinamici, ultrasunete si laser in punct dureros.
In peste 90% din cazuri tratamentul conservator corect condus determina remiterea simptomatologiei algice. In cazurile rebele, la care sipmtomatologia persista (peste 9 luni) sau s-a accentuat poata fi luata in consideratie optiunea chirurgicala. Complicatiile cele mai frecvente ale interventiei sunt: prabusirea boltei plantare, lezarea nervilor, infectia etc.

Termenul LASER este un acronim pentru „amplificarea luminii prin emisia stimulata a radiatiei” ( Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation ).

Este vorba despre radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă cuprinse între 100 nanometri şi 2 milimetri. În funcţie de intensitatea radiaţiilor LASER, variază atât efectele biologice, cât şi indicaţiile lor medicale, diagnostice sau terapeutice. LASER-ii au cunoscut domenii de aplicaţie medicală multiple: oftalmologie, neurochirurgie, stomatologie, dermatologie, cardiologie, ortopedie, ORL, ginecologie, urologie. Pentru tratamentul bolilor aparatului locomotor, LASER-ul de intensitate mică ( 10 -90 mW ) este folosit în cadrul balneofizioterapiei.

Sursa de lumină este pusă în contact direct cu pielea, lucru ce permite energiei luminii ( fotoni ) să penetreze ţesuturile şi să interacţionează cu molecule diferite, restabilind funcţia celulară normală. Lumina LASER-ului pătrunde în ţesutul uman 8-15 mm, dar majoritatea ei este absorbită în primii 4 mm. Deşi pare superficial, trebuie menţionat faptul că procesele chimice iniţiate pot media efecte fiziologice la un nivel mai profund. Efectul este de natură fotochimică ( asemănător fotosintezei de la plante ), şi nu termic, de încălzire.

Efectele fiziologice ale terapiei cu laser de intensitate scăzută
Efectele pe termen scurt constă în reducerea intensităţii durerii prin stimularea producţiei şi eliberarării de beta-endorfine şi îmbunătăţirea fluxului sanguin local, manifestat prin creşterea temperaturii locale. Efectul pe termen scurt este semnificativ în 5-10% din cazuri, în timpul sau după încheierea sesiunii de tratament iniţiale, dar nu este la fel de important ca efectul pe termen lung.
Efectele pe termen lung sau cumulative sunt creşterea energiei celulare prin stimularea sintezei de ATP ( adenozin trifosfat ) şi îmbunătăţirea metabolismului celular, vindecarea mai rapidă a ţesuturilor deteriorate datorită producţiei crescute de proteine şi ADN, ce duce la o rată crescută de replicare celulară şi datorită stimulării macrofagelor, fibroblaştilor şi a altor celule; în plus, reglează potenţialul de membrană celulară, esenţial în transferul de ioni: Na, Cl si K. Tot din categoria efectelor pe termen îndelungat ale terapiei cu LASER fac parte şi o mai bună conducere nervoasă, facilitată de nivelurile ridicate de serotonină şi acetilcolină, reducerea ţesutului cicatriceal prin creşterea sintezei de colagen şi creşterea fluxului sanguin la nivelul zonei afectate – angiogeneza ( formarea de noi vase de sange ), care aduce mai mult sânge în zona lezată.
În mod adiţional, laserul favorizează procesele naturale de vindecare ale organismului, creşte rezistenţa la infecţii prin stimularea răspunsului imunitar şi facilitează drenajul limfatic, reducând edemele.

Timpii de aplicare sunt aproximativi, putând fi diferenţiaţi în funcţie de mărimea zonei care este tratată, profunzimea leziunii şi conformaţia pacientului. În unele cazuri durerea dispare imediat după prima şedinţă de terapie. Pentru tratarea durerii acute ( accidentare, procedură medicală dureroasă ) se indică în medie 1-6 şedinţe zilnice, iar pentru cea cronică (tendinită, durere lombară, sindrom de tunel carpian ) 2-3 şedinţe pe săptămână câteva săptămâni, iar apoi o dată pe săptămână sau la două săptămâni. Durerea articulară moderată spre severă, inflamaţia sau rigiditatea articulară au nevoie de 10-15 şedinţe de tratament pentru a obţine rezultate semnificative.

Managementul durerii prin terapia LASER furnizează un maxim de eficienţă fără risc de lezare tisulară. Dispozitivul laserului permite controlul densităţii fasciculului fără a aplica o presiune dăunătoare. Pacienţii simt doar o uşoară încălzire a zonei tratate. Avantajele laserului constă în perioada mai scurtă de tratament şi rezultate pozitive obţinute mai rapid comparativ cu alte proceduri folosite pentru combaterea durerii; în plus metoda este non-invaziva, nu e toxică, e uşor de aplicat, extrem de eficientă şi, practic, fără efecte secundare.Uneori pacienţii pot experimenta un uşor discomfort sau durere după tratament, datorită restimulării fazei inflamatorii, efect care dispare după 24 – 48 ore.

Terapia LASER de intensitate mică este eficientă în tratarea leziunilor ţesuturilor moi şi ale articulaţiilor, a durerii cronice, rănilor şi ulcerelor. Cu ajutorul LASER-ului se pot trata:
• Artrita (osteoartrită, artrită reumatoidă)
• Durerile de cap, inclusiv migrena
• Durerile coloanei vertebrale: cervicale, de spate, durerea lombară
• Afecţiunile discurilor intervertebrale
• Sindromul de tunel carpian ( cauzat de compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, manifestat prin durere, amorţeli şi furnicături la nivelul mâinii)
• Fibromialgia (cauzează durere cronică la nivelul muşchilor, articulaţiilor şi a ţesuturilor moi)
• Durerile articulare (genunchi, umăr, coapsă)
• Durerile musculare şi durerea miofascială (durere musculară cronică)
• Nevralgia (durere severă pe traiectul unui nerv)
• Neuropatia (cauzată de o leziune nervoasă)
• Fasceita plantară (durere la nielul călcâiului)
• Durerea postoperatorie
• Tendinita
• Accidentările (întinderi musculare, entorse), precum şi leziuni cuzate de mişcări repetitive (suprasolicitare segmentară)

Contraindicaţiile terapiei LASER:
• Iradierea directă a glandelor endocrine, în mod special a glandei tiroide
• Cancerul – terapia LASER nu se utilizează în tratamentul leziunilor canceroase cunoscute, primare sau secundare. El poate fi folosit pentru ameliorarea durerii în timpul etapelor terminale ale bolii, şi acest lucru numai cu acordul consimţit, atât al pacientului, cât şi al terapeutului implicat.
• Sarcina – utilizarea lui este contraindicată pe uterul gravid; poate fi folosit la femeia gravidă ca adjuvant al altor modalităţi de terapie pentru tratamentul durerilor de spate sau a altor afecţiuni.
• Ochii – din cauza naturii coerente a razei LASER, leziunile oculare sunt principala preocupare; operatorul nu trebuie să privească direct în fascicul.
• Medicamentele fotosensibilizante şi imunosupresoare
• Epilepsia
• Pielea tatuată, din cauza apariţiei efectului termic
• Hemoragia – vasodilataţia produsă de laser poate agrava hemoragia.
Implanturile NU sunt contraindicaţii ale terapiei LASER!

Mecanismul şi eficienţa terapiei cu LASER de nivel energetic scăzut au fost comparate cu cele ale ultrasunetelor. Ultrasunetul este forma de electroterapie cel mai frecvent utilizată. Eficacitatea şi gama lui de aplicatii este totuşi limitată: nu poate fi folosit la nivelul proeminenţelor osoase, pe şuruburi, plăci şi răni acute. Fizioterapeuţii se întorc tot mai mult înspre LASER, care poate fi aplicat în condiţii de siguranţă şi în aceste domenii. El acţionează rapid, pornind din interiorul celulei şi, adesea, rezolvă condiţii care nu au răspuns la tratamentul manual sau la terapia cu ultrasunete. Sistemele LASER moderne, dotate cu componente ce furnizează o putere mai mare, sunt mai eficiente decât în trecut, iar simplificarea protocoalelor de tratament permite terapeuţilor să indice cure rapide şi eficiente pentru ambele tipuri de accidentări, atât acute, cât şi pentru condiţiile cronice, mai dificile. Terapia cu ultrasunete a fost depăşită de LASER ? Foarte probabil! LASER-ul poate fi utilizat singur, sau în asociere cu terapie fizicală, masaj, neurostimulare.

Astazi a aparut in “Adevarul” – sectiunea de sanatate – un articol despre criza de lumbago. Frecvent intalnita si relativ neglijata la noi. Revin cu un articol saptamana viitoare despre “Durerea lombara joasa”. Pana atunci iata link-ul.