Blogul meu împlineşte peste cateva ore – mai precis pe 1 februarie 2012 – 3 ani de existenţă neincetata. Detaliat, lista conţine peste 350 de articole în 6 categorii şi puţin peste 3500 de comentarii iar statisticile Google Analytics spun că am ajuns la o medie de 700 de vizitatori unici şi 1000 – 1100 de afişări de pagină pe zi.

Aproximativ 550 de citittori s-au abonat la articole prin email şi sper că sunt (relativ) mulţumiţi de frecvenţa publicării. Te poţi abona şi tu – daca nu ai facut-o deja!

Dacă tot voi implini 3 ani am decis să aduc ceva în plus pentru activitatea mea în mediul online, cu toate că timpul meu liber este din ce in ce mai limitat (2011 a fost de departe cel mai “plin” an al meu!), astfel încât voi incerca sa scriu mai des în contul de Twitter. Tot în acest scop am – de aproape 18 luni de zile – în fiecare articol publicat pe blog (colţul din dreapta-sus), un buton de trimitere a articolului respectiv pe Twitter / Facebook. Dacă găseşti utile informaţiile citite, trimite-le şi prietenilor tăi din reţelele sociale în care activezi in mod uzual.

Mulţumesc!

P.S. Incepe un nou concurs in cateva zile! 3 premii interesante va asteapta!!!

Astazi implinesc 37 de ani! Multumesc celor ce mi-au urat “La multi ani” inca de dimineata, celor care mi-au scris in acest sens si – in general – tuturor celor ce mi-au trimis sau imi vor trimite un gand bun astazi! Eu personal imi doresc pentru anii ce vin sanatate si putere de munca pentru a realiza ceea ce mi-am propus!

Exista o anumita parte a populatiei care detesta pana si gandul de a astepta la cabinetul medicului, ca sa nu mai vorbim de aglomeratia sau inghiontelile suportate de multe ori pentru stabilirea unui diagnostic.

Studii recente efectuate in diferite tari ale globului au demonstrat ca 9 din 10 indivizi sufera cel putin o data din cauza problemelor de sanatate intr-un interval de 4 saptamani. Ei reactioneaza in mod conservativ la aceste probleme, lasand boala sa-si urmeze cursul sau folosind remedii precum gargara cu apa sarata, aplicatii termice ( pungi cu gheata sau sticle cu apa calda ) in jumatate din cazuri, ori apeland la automedicatie intr-un sfert din cazuri. Un sfert dintre ei solicita serviciile unui medic sau folosesc o reteta obtinuta anterior pentru aceeasi afectiune.

Autoingrijirea poate fi definita ca grija indivizilor pentru propria sanatate si stare de bine, extinsa spre membrii familiei si spre cei din jur. Practic, autoingrijirea cuprinde actiunile indivizilor efectuate cu scopul de a ramane sanatosi si de a-si mentine o stare de bine fizica si mentala: indeplinirea nevoilor sociale si psihologice, prevenirea bolilor si a accidentelor, evitarea riscurilor nenecesare, automedicatia in cazul afectiunilor minore, recastigarea sanatatii dupa o afectiune acuta sau dupa externarea din spital.
Automedicatia reprezinta tratarea problemelor comune de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, aprobate ca fiind sigure si eficiente, fara supravegherea unui medic.

Exista anumite riscuri atunci cand se administreaza orice medicament. Fiecare individ reactioneaza intr-o maniera specifica la tratament. Specialistii sunt formati sa recunoasca aceste diferente si sa recomande medicamentul potrivit fiecarui bolnav. Afectiuni comune, precum racelile banale, tulburarile digestive, durerile de cap, stomac sau dinti necesita medicamente pentru care nu e obligatorie eliberarea unei retete. Pentru simptomele care persista insa mai mult de trei zile, o vizita la medic este absolut obligatorie, pentru ca ele pot fi semnul prezentei unei afectiuni serioase.
Exista totusi anumite situatii cand se poate stabili un diagnostic fara a merge la cabinet si medicamentele pot fi obtinute fara reteta.
Persoanele cu varsta de 65 de ani sau mai mult, suferind de boli cronice precum artrita, diabet, hipertensiune arteriala sau boli de inima, apeleaza mai frecevent la acest tip de medicamente decat tinerii. Pentru ca au frecvent mai multe boli concomitent, persoanele varstnice iau mai multe tipuri de medicamente. Datorita schimbarilor ce apar odata cu varsta, si felul in care organismul lor reactioneaza la medicamente este diferit de cel al tinerilor. De exemplu, pe masura ce inaintam in varsta pierdem apa si tesut moale ( muscular cel mai frecvent ) si creste cantitatea de tesut gras. Aceasta situatie poate influenta durata de timp in care medicamentul ramane in organism.

Automedicatia se poate asocia cu riscuri grave, precum diagnosticarea gresita a unei boli, administrarea unei doze prea mari de medicament, o durata prea lunga de administrare sau interactiuni intre medicamente. E foarte important sa nu uitam ca un medicament suficient de puternic pentru a vindeca, e suficient de puternic si pentru a cauza neplaceri daca nu este utilizat corespunzator. Iata cateva sugestii pentru a evita riscurile si pentru a obtine cele mai bune rezultate de la medicamentele administrate.

Reactii adverse
Anumite medicamente pot sa genereze reactii adverse. Frecvent ele sunt de intensitate redusa: eruptie usoara, cefalee de intensitate medie, greata sau somnolenta. Alteori aceste simptome sunt severe: greata prelungita, hemoragie, slabiciune marcata, tulburari de auz sau de vedere. Aparitia acestor simptome reprezinta un semnal de avertizare ca medicamentul administrat poate cauza probleme serioase de sanatate. Atunci cand o reactie apare in mod neasteptat sau este de intensitate severa, un doctor trebuie consultat de urgenta.
Indivizii reactioneaza in mod diferit la acelasi medicament. O persoana poate prezenta efecte neplacute la administrarea lui, pe cand alta nu are nici o problema.

Interactiuni medicamentoase
Doua sau mai multe medicamente luate in acelasi timp pot interactiona si afecteaza modul in care unul sau celalalt actioneaza in organism. De exemplu, un antiacid poate face ca un anticoagulant sa se absoarba mai lent, in timp ce aspirina mareste usor efectul anticoagulantelor.
Doua medicamente care au acelasi efect pot avea un impact mai mare decat cel asteptat atunci cand sunt administrate impreuna ( fenomen numit potentare ). Potentarea poate fi deosebit de utila, ca de exemplu in cazul trimetoprimului, care este folosit pentru a intensifica efectul unui alt antibiotic, sulfametoxazol, in combaterea anumitor infectii.
Potentarea poate fi si periculoasa, mai ales cand este vorba de medicamente cu efect depresor la nivelul sistemului nervos central. Medicamente obtinute fara reteta precum antihistaminicele, utilizate frecvent in combaterea racelilor, pot sa creasca efectul sedativ al unor substante ca anestezice, barbiturice, tranchilizante sau unele antialgice.

Alimentele si interactiunea lor cu medicatia
Alimentele pot interactiona cu medicamentele, facandu-le sa actioneza mai rapid, mai incet sau chiar anulandu-le orice efect. Iata cateva exemple:
Alimentele care contin multe grasimi, ingerate inainte de administrarea antimicoticului griseofulvina, pot creste considerabil nivelul medicamentului in sange. Calciul din produsele lactate interfereaza cu absorbtia tetraciclinei, un antibiotic folosit pe scara larga. Citricele sau fructele din citrice care contin acid ascorbic accelereaza absorbtia fierului din suplimentele de fier. Bauturile carbogazoase, bauturile din fructe si legume cu un continut ridicat de acid ( precum struguri, mere, portocale sau rosii ) determina dizolvarea unor medicamente la nivelul stomacului in loc de intestin, unde absorbtia s-ar fi realizat mai eficient.
Cantitati mari de ficat sau de legume cu frunze pot scadea eficienta anticoagulantelor deoarece vitamina K pe care o contin favorizeaza coagularea sangelui.
Cea mai periculoasa combinatie este cea dintre medicamentele folosite pentru tratarea depresiilor severe sau a tensiunii arteriale crescute si alimentele care contin substanta numita tiramina. Medicamentele amintite fac parte din categoria inhibitorilor de mono-amin-oxidaza ( MAO ). Alimentele care contin tiramina sunt branza fermentata, vin rosu, hering afumat, iaurt, smantana, ficat de pui, fasole pastai, smochine, banane, avocado, carne marinata. Combinarea acestor alimente cu un inhibitor MAO poate creste tensiunea arteriala la valori periculoase.
Contraceptivele orale scad nivelul sanguin de acid folic, un membru al familiei de vitamine B, si vitamina B6, chiar daca aceasta scadere nu este suficient de mare pentru a cauza simptome vizibile. Femeile care iau asemenea medicamente ar trebui sa consume mai multe legume cu frunze verde inchis pentru a compensa pierderile.
Folosirea cronica de antiacide care contin aluminiu genereaza scaderea fosfatului, cu aparitia unei senzatii de slabiciune, indispozitie si scaderea apetitului.

Medicamentele si alcoolul
Consumul cronic de alcool poate genera modificari de structura la nivelul ficatului, accelerand metabolizarea unor medicamente precum anticonvulsivante, anticoagulante si antidiabetice. Ele devin mai putin eficiente pentru ca nu raman suficient timp in organism ca sa actioneze corespunzator.
Abuzul prelungit de alcool poate distruge ficatul, care nu mai proceseaza sau nu mai metabolizeaza anumite medicamente. In aceasta situatie medicamentele raman prea mult timp in organism. Situatia este periculoasa cand este vorba de o fenotiazina ( medicament antipsihotic ), care poate accentua leziunile hepatice.
Alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central. Alcoolul asociat cu un alt medicament deprimant al SNC poate afecta vigilenta, judecata, activitatea. Daca aceasta asociere include o supradoza de barbiturice, diazepam sau propoxifen, rezultatul poate fi fatal.
Persoanele care au dezvoltat o anumita toleranta la efectul sedativ al alcoolului au nevoie de doze mai mari de tranchilizante sau somnifere ca sa obtina efectul dorit. Astfel se poate ajunge usor la o supradoza fara ca aceste persoane sa constientizeze situatia.
In mod similar, alcoolicii si cei care au alcool in organism necesita doze mai mari de anestezic, somnul astfel indus fiind mai profund si cu o durata mai lunga decat in mod normal.

Medicamentele si fumatul
Femeile care iau medicamente anticonceptionale si fumeaza au un risc crescut de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral si alte afectiuni ale sistemului circulator.
Nicotina si alti constituenti ai tutunului accelereaza metabolismul teofilinei, utilizat in tratamentul astmului bronsic, si al pentazocinei, un antialgic, si intr-o masura mai mica a altor tranchilizante, analgezice si antidepresive. Cand persoanele in cauza renunta la fumat, dozele acestor medicamente trebuie ajustate.
Fumatul poate afecta si anumite teste diagnostice, precum numarul celulelor albe si rosii din sange sau timpul de coagulare.

Medicamentele si testele de laborator
Medicamentele pot afecta anumite teste clinice de laborator. De exemplu, laxativele folosite in exces pot influenta rezultatele testelor utilizate la determinarea calciului sau a metabolismului osos. Penicilina poate genera rezultate false de proteine in urina, semn al prezentei unei afectiuni renale. Dozele mari de vitamina C duc la rezultate false de glucoza in urina la diabetici.
Pentru a obtine efectele dorite si pentru a evita eventuale complicatii, iata cateva sfaturi pentru o utilizare sigura si eficienta a medicamentelor :
– Daca un medicament nu isi face efectul dorit, apeleaza la un medic. S-ar putea sa ai nevoie de o doza diferita sau de un alt medicament.
– Daca apar simptome neasteptate – eruptii, greata, ameteli, dureri de cap – anunta un doctor imediat
– Nu inceta sa iei medicamentele doar pentru ca te simti mai bine. Poti impiedica astfel medicamentul sa isi exercite efectul in totalitate.
– Citeste etichetele medicamentelor pentru instructiuni specifice sau avertizari de genul “ a nu se administra pe stomacul gol “ sau “ a nu se lua cu lapte “.
– Verifica eticheta sau intreaba farmacistul despre conditiile de depozitare. Anumite medicamente trebuie pastrate la rece, altele trebuie ferite de lumina.
– Nu lasa niciodata medicamentele la dispozitia copiilor, pentru ca acestia pot deschide recipientele si pot inghiti continutul.
– Nu lasa alte persoane sa foloseasca medicamentele tale si nici nu lua medicamentele prescrise pentru altcineva. Simptomele tale pot fi asemanatoare, dar cauza aparitiei lor sa fie una complet diferita.
– Nu lua niciodata medicamente fara a verifica eticheta intai, ca sa te asiguri ca sunt cele potrivite. Nu lua medicamente noaptea fara sa aprinzi lumina.
– Nu transfera pastilele din cutia originala pentru ca aceste cutii sunt destinate protejarii lor.
– Nu pastra medicamente de care nu mai ai nevoie.
– Tine o lista cu toate medicamentele pe care le iei, pentru ca, la nevoie, sa le poti arata doctorului sau farmacistului.
– Daca trebuie sa iei mai multe medicamente si ai probleme cu memorarea momentului din zi sau cu numarul pastilelor care trebuie administrate, o schema realizata de farmacist poate fi extrem de utila.

Ca avantaj al automedicatiei se poate aminti faptul ca persoana devine mai increzatoare pentru ca indeplineste un rol activ in mentinerea propriei stari de sanatate. Pentru a creste insa beneficiile si a diminua riscurilesunt necesare sisteme de monitorizare, o colaborare eficienta intre pacienti, medici si farmacisti, informarea si educarea populatiei in ceea ce priveste automedicatia.

N.B. O varianta modificata si prescurtata a acestui articol a aparut in numarul dublu – ianuarie/februarie 2010 – al revistei “Farmacia ta”!

Va cer parerea, prieteni, pentru ca as vrea sa creez un “coltisor” in acest blog pentru anunturi de cerere/oferta locuri de munca (in principal part-time dar si full-time) din zona medicala (medicina clasica, alternativa, homeopatie, kineto, osteopatie, masaj, nutritie etc.). Si asta pentru ca si eu am mari dificultati in a (re)face echipa medicala cu care lucrez in prezent la F.R.Rugby dar si in a gasi alti oameni valorosi si tonici cu care sa lucrez in diferite alte proiecte personale!

Ce ziceti? Merita sa creez acest spatiu? Astept parerile voastre!

Multumesc!

Astazi m-am inscris la examenul de medic primar si mi-am dat seama ca… am imbatranit. Cu 17 ani in urma – cand am inceput trebusoara asta cu medicina (6 ani de facultate, 1 de stagiatura, 5 ani de rezidentiat si alti 5 de specialist!!!) – aveam senzatia ca primariatul va precede (cu doar cateva luni, eventual!) statutul de proaspat bunic! Si iata ca – desi “teroristul” meu cel mic nu are inca 2 anisori – la inceputul lui iunie sustin acest examen! E trecut de unu noaptea, afara ploua linistit, ascult Tatiana Stepa, beau o bere (stiu – nu e ok la ora asta – dar nu vreau sa stric acum stocul de apa plata pentru cei mici) si parca as vrea sa “mai fiu odata tanar” (vorba cantecului - tanar vreau mereu sa fiu.…)

Somn senin, oameni buni!

Am avut cateva intamplari interesante saptamana aceasta si desi – la sfatul unui bun prieten tare priceput in ale internetului – nu vreau sa dau detalii din viata mea privata in continutul acestui blog acum fac o exceptie.

- Cea mai buna colaboratoare a mea din ultimii 5 ani a plecat joi in Franta. De tot. E medic, proaspat specialist si a decis ca merita o viata mai buna. Si o recunoastere profesionala pe masura. Ne-am intalnit dimineata pe aeroport, la Otopeni. Ea spre Paris. Eu spre Arad (via Timisoara). Coincidenta – ambele avioane decolau la aceeasi ora. Ne-am urat drum bun si mi-am dat seama ca o parte din viata mea profesionala pleaca (asa cum am simtit si acum cativa ani cand cel mai bun kine cu care am lucrat a ales sa plece in Quebec). As fi vrut sa ii explic ce bine e acasa dar nu am putut… Suntem prea prieteni sa ii spun ceva in care nici eu nu cred…

- Astazi o colega – medic si ea, chirurg mai precis – mi-a lasat un “iepuras” pentru Paste (saru’ mana, D!) si o scrisoare. Am citit randurile ei si mi-am dat seama cat de greu e sa lucreze intr-un sistem anchilozat la noi in tara. Mi-a multumit in scurta dar frumoasa ei epistola pentru ceva ce nici nu credeam ca merita multumiri si – cand am sunat-o sa vorbim – imi spune ca pleaca in Franta pentru 2 saptamani in luna mai sa vada cum se “misca” acolo lucrurile. Si m-am gandit ca nici ea nu greseste…
Bafta, D.!

- Colaborez de 18 luni cu un club. Din Bucuresti. Mare. Presedinte – un fost campion mondial la un sport la care noi faceam legea in lume acum 30 – 40 de ani. Intra respectivul club intr-un blocaj / impas financiar. Inteleg. Am rabdare. Mi se da un termen limita – nu foarte apropiat – de “reglare” a conturilor. Chiar presedintele da acest termen. Ajunge sorocul si nu se intampla NIMIC! Nici macar un telefon sa mi se explice intr-un fel situatia… Dupa ce vreme de un an si jumatate am fost impreuna…

- Astazi a venit alocatia copiilor. Si ma gandesc – impreuna cu sotia mea – cum sa gestionam cei 42 de lei cuveniti Mariei. Ne este teama sa nu ii cheltuim prea usor… Eu unul platesc de peste 4 ani (!!!) dari la stat in 3 locuri in care sunt angajat cu contract de munca (F.R. Rugby, Medlife, Trustul de Presa Galenus) si primesc pentru copil o alocatie in valoare de sub 11 euro / luna! Ok. stiu ce intrebati acum… de ce nu am emigrat? Fiecare om mai greseste…

- E aproape miezul noptii cand scriu aceste randuri si realizez ca astazi pe seara – dupa multi ani – nu am ajuns la Biserica (fiind Vinerea Mare). Prohodul e slujba care mie unul (ok – nu ma duc la biserica asa de des cum ar trebui) imi trezeste cele mai multe “reactii” (nu cred ca este cuvantul potrivit dar nu am gasit altul pe moment). Obligatii profesionale (am inceput filmarile la al cincilea sezon de “Cearta in bucate”). A fost o zi ok, treaba a mers bine si totusi acum ma gandesc la anii liceului cand participam plenar la slujba in seara de Vineri inainte de Sf Paste la Biserica Bulgareasca din Galati… Sic transit gloria mundi!

Seara senina tuturor! Daca am gresit cu ceva in randurile de mai sus imi cer scuze anticipat!

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic rezident recuperare, medicina fizica si balneologie. fostul medic al lotului national de seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Este o tehnica descoperita de catre Konstantin Pavlovici Buteyko, medic intr-un spital din Moscova care in 1956 a facut pentru prima data legatura dintre hiperventilatie si cefalee.
Teoria lui Buteyko porneste de la premisa ca respiratia astmaticilor este de obicei mai adanca si mai accelerata decat in mod normal,deci se hiperventileaza si astfel se produce hipocapnie . Conform efectului Bohr prin care unul din rolurile vitale ale dioxidului de carbon consta in eliberarea oxigenului in celulele tesuturilor, atunci cand nivelul de dioxid de carbon este scazut, hemoglobina retine mai mult oxigen, prin urmare cantitatea de oxigen eliberata in tesuturi este considerabil mai mica. Nivelul scazut de dioxid de carbon provoaca numeroase alte reactii cum ar fi:

- contractia musculaturii netede a organismului( bronhoconstrictia)

- se produce histamina in exces;

- – tahicardie

- excitabilitatea SNC

- alcaloza respiratorie

Buteyko sustine ca hiperventilatia nu este doar o consecinta a ingustarii cailor aeriene, ci chiar cauza care o provoaca.
Aceasta teorie este confirmata si de studii care au demonstrat ca astmaticii, chiar si cand nu prezentau simptomele corespunzatoare, respirau un volum de aer de 10-15 litri pe minut si nu 4-6 litri, cum ar fi normal.
Teoria lui Buteyko sustine ca ingustarea cailor aeriene ( bronhoconstrictia) este de fapt o metoda simpla, prin care corpul incearca sa evite pierderea unei cantitati prea mari de dioxid de carbon.
Principalul factor care stimuleaza respiratia este mentinerea nivelului de dioxid de carbon din sange, respiratia fiind ajustata astfel incat nivelul sa ramana constant.

El mai sustine si ca majoritatea persoanelor afectate de astm au tendinta de a elimina simptomele evitand situatiile declansatoare si urmand anumite tratamente. Sustine de asemenea si ca din moment ce insuficienta respiratorie este unul dintre simptomele principale ale astmului si orice anomalie in ritmul respirator normal este considerata a fi consecinta si nu cauza afectiunii, putini s-ar gandi ca totul porneste de fapt de la respiratia excesiva, mai ales ca societatea occidentala incurajeaza respiratia adanca, considerand-o a fi benefica pentru organism. Acesti factori indica faptul ca hiperventilatia nu este recunoscuta sau luata in considerare drept cauza, si cu atat mai putin analizata.

Studiile clinice efectuate

1) In 1981 la Moscova la Institutul Medical Sechenov . ã fost testata aceasta metoda si au fost scrise rapoarte de catre medicii K. Buteyko si V. Genina . Prima data aceasta metoda a fost denumita Metoda respiratiei cu volum echilibrat ( Balance volum Breathe- BVB) si a fost aprobata si testata la acest Institut medical intre 27 februarie 1981 si 21 mai 1981.
Metoda se bazează pe o scădere constienta a profunzimii respiratiei şi ã fost conceputa special pentru pacienţii care sufereau de astm bronşic. Studiul efectuat a implicat pacienţi care au suferit de atacuri de astm periodice (o dată pe zi sau mai mult) pe parcursul lunii precedente. Unii dintre pacienţi au avut chiar episoade severe de crize de astm. Scopul experimentului a fost de a demonstra relaţia dintre simptomele majore ale bolii (bronhospasm, tuse, blocaje ale nasului, etc) şi hiperventilaţie. Pacienţii au fost rugaţi să se supună testului de hiperventilaţie in trei etape (etape dezvoltate de profesorul Buteyko în 1968).

• Testul a fost efectuat în poziţia sezand: Pacienţii au fost rugaţi să folosească metoda de BVB. La 1 până la 5 minute de folosire a metodei simptomele de astm au scăzut sau au dispărut.

• In a doau etapa, pacienţii au fost rugaţi să facă exact opusul: sa respire adanc pentru 15 – 60 de secunde pentru a provoca simptome de astm.

• in a treia faza, pacienţii au fost rugaţi să se întoarcă la BVB, prevenind astfel debutul unui atac independent.

Au fost tratati pacienti cu varsta cuprin sa intre 3 si 15 ani, cu astm bronisc atopic, AB mixt si AB alergic. Patruzeci şi trei (83%) dintre pacienţi au arătat o îmbunătăţire considerabilă şi nouă (17%) au arătat anumite îmbunătăţiri. Nu au existat cazuri care sa nu prezinte nici o îmbunătăţire . Pacienţi cu astm bronşic (52) îmbunătăţit în primele patru zile: au putut respira liber prin nas iar tusea şi respiraţia şuierătoare au dispărut. . S-a observat si dinamica si functia bronhiilor- au fost cercetate simultan cu ajutorul testelor Tiffno si a scalei Rait ). Toţi pacienţii au arătat următoarele rezultate în primele 40 de zile dupa tratamentul BVB: Volumul expirator forţat (scala de măsurare ã lui Rait)) a crescut de la 36.7 – la 173.2 . Echilibrul acido-bazic sangvin s-a normalizat (acesta a devenit mai puţin bazic) [ hiperventilatia - alcaloza respiratorie], a crescut PaCO2 arterial de la 24.6 – la 36.3 mm Hg. Pacientii cu cazuri severe de astm si-au crescut capacitatea pulmonara cu 27 %, rezistenta alergica cu 33%.

Concluziile acestui studiu au fost:
metoda de BVB după cum a sugerat profesorul Buteyko ajută la scăderea numărul şi severitatea atacurilor de astm, precum şi doza de medicament.

• Ca rezultat al acestei terapii, indicatorii de echilibru acido-bazic şi ventilaţie pulmonară s-au imbunatatit.

• Metoda poate fi predata chiar si copiilor incepand de la 3 ani fie în spital sau în ambulator.

• Această metodă este suportat de către copii de orice varsta peste 3.

• Această metodă este cea mai eficientă în perioadele acute de astm bronşic la pacienţii foarte bolnavi.

2) Studiu clinic a tehnicii de respiratie Buteyko in astm , efectuata de pe o caseta video( fara interventia unui instructor personal) ( A clinical trial of the Buteyko breathing technique in asthma as taught by a video)– Opat AJ, Cohen MM, Bailey MJ, Abramson MJ – Departamentul de Epidemiologie si Medicina Preventiva, Scoala medicala Monash, Spitalul Parhan, Australia.

Rezumat:
TCB – tehnica respiratorie Buteyko este promovata ca o terapie pentru astm, fara medicatia specifica acestuia. Ea se bazează pe premisa că prin hipoventilatie determina cresterea PaCO2 din sânge si astfel se poate trata astmul bronşic. Studiul a fost efectuat pentru a determina daca aceasta tehnica respiratorie efectuata de pe o caseta video, este un tratament eficace pentru astmul bronsic. 36 de subiecti adulti cu astm bronsic usor pana la moderat au fost randomizati pentru a primi video cu aceasta tehnica de efectuat acasa de doua ori pe zi timp de 4 saptamani, iar altii un video placebo. Inainte si dupa interventie au fost evaluate: astmul legat de calitatea vietii, fluxul expirator de varf ( PEF), simptomele si consumul de medicatie antiastmatica. Rezultatele au demonstrat o imbunatatire semnificativa ã calitatii vietii celor cu casete video cu tehnica Buteyko, comparativ cu placebo ( p=0,043) precum si o reducere semnificativa a utilizarii de bronhodilatator inhalator ( p= 0,008). Concluzia a fost ca exercitiile BBT pot fi eficiente in imbunatatirea calitatii vietii si reducerea aportului de medicatie inhalatorie bronhodilatatoare la pacienti cu AB. Acestea necesita insa investigatii suplimentare. PMID: 11059522 [PubMed - indexed for MEDLINE]

3) În 1994, Asociaţia Australiana a Fundatiei pentru Astm, a sponsorizat un studiu clinic pentru tehnica Buteyko la Spitalul Mater din Brisbane. Studiul a fost efectuat între decembrie 1994 – ianuarie 1995, de către profesorul Charles Mitchell şi doctor Simon Bowler. Rezultatele au fost prezentate la conferinta Societatii de Medicina Toracica de la Hobart martie 1995. Pentru a compara eficacitatea metodei Buteyko cu tratamentul astmului convenţional au fost recrutaţi 39 astmatici, în urma unei campanii publicitare. Toate persoanele fizice aveau o istorie de astm bronşic şi luau doze semnificative de medicamente pentru astm. Ei au fost aleatoriu împărţiti în două grupe, stratificati pe utilizarea zilnica a bronhodilatatoarelor. Grupul de control a fost instruit de către un fizioterapeut în tehnici convenţionale, inclusiv de relaxare, tuse şi tehnici de respiraţie abdominală. În grupul Buteyko a fost predata metoda Buteyko de către un medic cu experienţă Buteyko. In studiu, nici unul dintre grupuri nu stia din care grup face parte.
În timpul studiului astmaticilor li s-a cerut sa utilizeze medicatia bronhodilatoare numai pentru a depasi simptomele de astm, incercand sa reduca la minimum utilizarea acestora. Subiecţii au avut de asemenea obligaţia de a nu schimba aportul lor de medicatie cu steroizi pe parcursul celor 6 saptamani initiale de studiu. Utilizarea medicatiei, aparitia simptomelor si parametrii respiratori au fost notate pe niste carduri jurnal pentru fiecare pacient. La sfarsitul primelor 4 saptamani, la 6 saptamani si la 3 luni pacientii din ambele grupuri au trebuit sa raspunda intrebarilor unui chestionar privind calitatea vietii. Calitatea vietii a fost estimata dupa urmatorii parametri: impactul astmului asupra respiratiei, starea de spirit, activitatea sociala si preocuparea pentru viitor. Rezultatele au fost: o reducere in medie cu 71% a simptomelor, reducerea folosirii de medicatie de tip Ventolin cu 96% şi o reducere cu 49% în utilizarea steroizilor in grupul in care a fost predata metoda Buteyko. De asemenea, s-au observat imbunatatiri ale calitatii vietii cu modificarea in bine a starii de spirit, a crescut interactiunea sociala si preocuparile pentru viitor.

Bronchodilator use at 3 months 90% decrease (Buteyko group) 9% increase (Control group)
Inhaled steroids use at 3 months 49% decrease (Buteyko group) no change (Control group)
Symptoms score at 3 months 71% improvement (Buteyko group) 14% improvement (Control group)
Quality of life at 6 weeks 54% improvement (Buteyko group) 24% worseni (Control group)

În decembrie 2003, Noua Zeelandă Medical Journal a publicat rezultatele acestui studiu clinic privind metoda Buteyko efectuat în Noua Zeelandă.. Rezultate similare primelor studii au fost găsite în Marea Britanie, Canada şi din nou în Australia.

Controverse

Buteyko s-a lovit constant de un dezinteres total din partea comunitatii medicale timp de 50 de ani, insa a ramas preocupat de respiratie si modul in care aceasta ne afecteaza sanatatea. El a inceput sa-si dezvolte teoria si in acelasi timp si tehnica respiratorie si a aratat importanta acesteia la pacientii cu astm, migrene, atacuri de panica, sforait si alergii.
Metoda a devenit extrem de populara in Australia, Noua Zeelanda dar si Europa , are cativa adepti nu foarte multi insa. Americanii sunt precauti in legatura cu rezultatele , iar aici sustinatorii metodei Buteyko sustin ca americanii fiind guvernati de „ban” au interese impreuna cu marile companii farmaceutice. Printre cei care au popularizat-o se numara si Jennifer Stark si sotul sau Russell Stark care au inceput pregatirea pentru a deveni instructori Buteyko in anul 1993 impreuna cu Alexander Stalmatski format in Rusia, si s-au perfectionat ulterior sub indrumarea a insusi fondatorului metodei, dr. Konstantin Pavlovich Buteyko.

Sotii Stark au predat tehnicile si in testele experimentale clinice si studiile efectuate in Noua Zeelanda, Canada si Marea Britanie. In decembrie 2000 acestia au gazduit in Noua Zeelanda prima Conferinta Internationala Buteyko.
Jennifer Stark si Russell Stark sunt coautori ai lucrarii: “Sindromul bioxidului de carbon: aflati de ce schimbarea modalitatiii de a respira va poate imbunatati sanatatea”. Sunt membri fondatori ai Buteyko Institute of Breathing and Health (BIBH) – si predau cursuri pentru instruire in Australia dar si in alte tari. Pentru evitarea hiperventilatiei pacientii sunt invatati sa incetineasca respiratia si sunt invatati sa respire pe nas. Harold Nelson de la Centrul National Medical si de Cercetare din Denver, Colorado afirma” ca nu este gata sa subscrie ca tratarea respiratiei la pacientii cu astm, este separata de tratamentul de fond al astmului” De asemenea ,afirma ca tehnicile respiratorii nu sunt utile pentru pacientii cu astm si ca tratamentul medicamentos ramane de baza.

In articolul „Tulburari respiratorii declansate de anxietate pot coexista cu astmul bronsic” publicat de British Medical Journal arată că tulburările respiratorii declanşate de anxietate sunt adesea trecute cu vederea la pacienţii astmatici. Articolul a fost realizat de catre Mike Thomas, MD, de la Departamentul de Sănătate şi practici generale de Asistenţă Primară de la Universitatea din Leicester din Anglia. El a aratat ca din 219 adulti pe care i-a diagnosticat cu astm bronsic, 29% sufereau de disfunctii respiratorii si in acelasi timp ca acest tip de pacienti sunt de fapt cei care prezinta ameliorarea simptomatologiei prin metoda Buteyko ( care functioneaza pe principiul conform caruia astmul bronsic este cauzat de hiperventilatie ). Thomas afirma si ca pacientii astmatici au nevoie de tratament medicamentos si ca tehnicile respiratorii nu ajuta decat eventual la tratarea unor factori secundari asociati astmului BMJ. 2001;322:1075-1076,1098-1100 [ Abstract]

In articolul „Medicina alternativa si complementara pentru astm bronsic. \Exista noi dovezi?” Sandor Gyorik, Martin H.Brutche , postat in martie 2004 pe www.medscape.com, s-a concluzionat ca tehnica respiratorie Buteyko este poate singura tehnica complementara care isi gaseste locul cu beneficii reale. Printre tehnicile complementare analizate au fost: fitoterapie, acupunctura, homeopatie, terapie nutritionala, tehnica respiratorie pranayama (inspirata din yoga). Dintre tehnicile respiratorii analizate, pe langa metoda Buteyko, face parte si pranayama si tehnici de relaxare musculara. In acest articol, autorii vorbesc si despre un studiu recent, controlat randomizat efectuat de Cooper si colaboratorii care a investigat efectele tehnicilor Buteyko si pranayama pe 69 de pacienti cu astm bronsic mediu stabil. Dupa 3 luni nu s-a observat la cei care practicau pranayama nici o diferenta in valorile FEV, PD 20, exacerbarile astmului sau abilitatea de a reduce consumul de steroizi. Simptomele au fost semnificativ imbunatatite la cei din grupul Buteyko, de asemenea si reducerea consumului de bronhodilatator.
Asemanarile cu Kinetoterapia respiratorie ar fi: – In ambele se utilizeaza tehnica de dirijare a aerului la nivelul cailor respiratorii superioare( se incurajeaza inspiratia pe nas)

- Se invata pacientul respiratia abdomino-toracica inferioara, care realizeaza cea mai eficienta ventilatie pulmonara.

- In ambele se urmareste scaderea treptata a frecventei respiratorii cu 4-5 respiratii pt fiecare treapta.

- Tehnica Buteyko este insa in total dezacord cu inspirul profund, atat de incurajat de kinetoterapia respiratorie clasica.

Autor articol : Dr.Laura Bara, medic rezident recuperare, medicina fizica si balneologie. medic lot national seniori rugby
Contact : bara_laura (la) yahoo (punct) com

Autor articol: Dr. Magda Bajenaru, medic specialist endocrinolog, HyperClinica MedLife Grivita, Bucuresti
Contact : +4 0747 / 359.573 sau magda_bajenaru (la) yahoo.com

“Incepand cu 11 septembrie am sarit dintr-o criza in alta. In timp ce noi ne concentram atentia asupra acestor crize se extinde insa in lume o epidemie silentioasa si care ucide milioane si milioane de oameni dar careia i se aloca prea putina atentie si prea putini bani.”
Nu este genul meu sa dau citate. Cu atat mai putin sa deschid cu ele sau sa le comentez. Incep insa prin a-l cita pe profesorul Lawrence Gostin pentru ca afirmatia sa este un semnal de alarma pe cat de concis pe atat de dramatic. Ne atrage atentia ca obezitatea omoara. Si ca obezitatea devine o epidemie. Si ca, desi are mult mai multe victime decat terorismul, razboiul sau ucigasii in serie i se aloca prea putin din resurse.
Stim cu totii ce este obezitatea. Stim cu totii ce o produce si ce implicatii are.

Si trebuie sa invatam ca exista o singura solutie pentru combaterea cu succes a obezitatii : modificarea stilului de viata. Iar stilul de viata se refera in primul rand la activitatea fizica si la obiceiurile alimentare. Nu exista un medicament miraculos care sa ne ajute sa avem un stil de viata echilibrat. Nu exista solutii- minune care sa inlocuiasca restrictiile pe care trebuie sa le «platim tribut » dorintei noastre de a fi sanatosi. Trebuie sa alegem responsabil intre a duce o viata « buna » ( intrerupta de reprize de chin numit dieta crunta) pe care sa ne-o asumam si la varsta a treia ( care datorita patologiei se apropie cronologic de varsta a doua sau chiar de cea a adultului tanar) sau a duce o viata echilibrata in care sa ne permitem mici excese sporadice si in care sa ne simtim bine cu persoana noastra pina la capat.

Nu e nevoie ca prin activitate fizica sa intelegem sedinte istovitoare si uneori costisitoare de fitness sau alergare. Si nici nu presupune masaj sau asa numita gimnastica pasiva realizata in saloane. E suficient sa mergem pe jos in ritm moderat sau rapid 30-45 de minute in fiecare zi sau sa mergem pe role sau bicicleta circa o ora zilnic. Sau sa ne reobisnuim sa iesim cu prietenii ( de-adevarat si nu virtual pe mess ) la un tenis, fotbal sau baschet.

Anii care au trecut de la introducerea pe piata a medicamentelor anorexigene (care scad pofta de mancare) sau a produselor care impiedica absorbtia grasimilor au aratat ca, in lipsa unei schimbari a stilului de alimentatie, ele raman neputincioase pe termen lung. Si ca urmare a acestei insatisfactii au aparut in ultimele decade procedurile de chirurgie specifice, mai invazive sau mai putin invazive, care au aratat, de asemenea, ca fara o schimbare de optica asupra alimentatiei, si ele raman la fel de ineficiente pe termen lung.

Este important sa nu credem in existenta dietei miraculoase sau alimentelor minune pe care sa le consumam pentru calitatile lor de « cresterea metabolismului ». Nici un aliment minune nu va volatiliza caloriile continute in carnatii, pateurile, alunele, feta sau ciocolata consumata concomitent. De asemenea este important sa nu tinem regimuri eroice, cu 500-600 de calorii pe zi, pentru ca « ne tine » un timp, dupa care vom creste ca Fat-Frumos. Si aici tot moderatia si echilibrul ne ajuta.

Trebuie sa invatam sa ne uitam pe etichetele produselor si sa cumparam doar produse cu putine grasimi si putine calorii. Sa nu cadem in capcana spoturilor publicitare care ne spun cat de bune sunt produsele lor vedeta ! Nu e suficient sa « credeti » ; obisnuiti-va sa si « cercetati ». Trebuie sa nu mancam haotic si sa nu ciugulim ce ne cade in mana. Daca putem programa sedintele si intilnirile ne putem programa si mesele – experienta anilor scursi din vietile noastre ne spune ca e musai sa mancam zilnic de cateva ori !

Si pentru ca sunt endocrinolog o sa spun ca, in marea lor majoritate, pacientii cu exces ponderal nu au probleme endocrinologice care sa genereze obezitatea, ci au – un mic procent – probleme endocrinologice generate de obezitate. Exista cateva boli care ne ajuta sa ne crestem greutatea fie prin depunerea unor compusi in tesuturile moi ( hipotiroidia clinic manifesta si nu cea subclinica) fie prin producerea unor modificari fiziopatologice care ne « ajuta » sa fim mai infometati, mai greu de saturat si sa ne ingrasam mai repede ( cum este sindromul ovarelor micropolichistice si sindromul Cushing – boala foarte rara ). In cazul tuturor pacientilor cu exces ponderal si boli endocrinologice comcomitente consilierea in ce priveste modificarea stilului de viata nu este inlocuita de tratamentul bolii respective, si face parte din acest tratament.

Autor articol: Dr. Magda Bajenaru, medic specialist endocrinolog, HyperClinica MedLife Grivita, Bucuresti
Contact : +4 0747 / 359.573 sau magda_bajenaru (la) yahoo.com