Spondilita anchilozanta este o boala inflamatorie cronica care afecteaza predominant coloana vertebrala, 1% din populatia generala luptand cu aceasta afectiune (chiar ieri am avut doi pacienti cu aceasta afectiune!). Este de 3 ori mai frecventa la barbati si in special la cei tineri, intre 21 si 40 de ani. Gravitatea bolii este determinata de faptul ca, incorect tratata, evolueaza spre anchiloza, in 12-15 ani inducand un handicap major pacientilor.

Care sunt cauzele care pot declansa aceasta afectiune?
La producerea bolii contribuie mai multi factori, principal fiind factorul genetic dupa care urmeaza factorii de mediu reprezentati de infectii si, aici, o atentie deosebita se acorda infectiei enterale (digestive) cu klebsiella pneumoniae deoarece aceasta a fost identificata in coproculturile a 70% din pacientii cu boala in perioada activa. Tiparul genetic incriminat este prezenta HLA B27 acesta fiind intalnit la peste 90% din bolnavi. De altfel, distributia geografica a spondilitei anchilozante urmeaza distributia HLA B27 in populatie. Asa se explica de ce in Norvegia, unde HLA B27 este intalnit la 10-15% din populatie, boala are o prevalenta de 1,4%, iar in Japonia, unde HLA B27 este sub 1%, aceasta are o prevalenta de 0,4%. In Romania fenotipul este intalnit la 8-9% din populatie. La indivizii cu HLA B27 care au rude cu aceasta boala, riscul de a dezvolta spondilita anchilozanta este de 12% (de 6 ori mai mare decat cei care nu rude cu aceasta afectiune).

Cum de manifesta si cum este depistata spondilita anchilozanta?
O caracteristica majora a bolii este afectarea precoce a articulatiilor sacroiliace (oasele bazinului), astfel, durerea lombara sau fesiera domina tabloul clinic la debutul afectiunii, in special la adultii tineri (sub 40 ani) in aproximativ 80% din cazuri. Aceasta debuteaza insidios, este persistenta, recidivanta, apare de regula in partea a doua a noptii trezind bolnavul din somn si insotindu-se de redoare matinala. Se amelioreaza la miscare si se agraveaza la repaus prelungit. Alte manifestari clinice sunt: durere si redoare toracica, limitarea miscarilor coloanei vertebrale, limitarea expansiunii toracice, irita (afectiune oculara). Semne generale ca anorexia, febra, scaderea in greutate, transpiratiile nocturne sunt prezente in formele cu debut timpuriu, in adolescenta.
Diagnosticul este dificil in stadiile precoce si facil in formele avansate. Explorarile paraclinice cuprind teste de sange care confirma sindromul inflamator (VSH crescut, proteina C reactiva prezenta), iar la 15% dintre pacienti poate fi depistata o anemie normocroma, normocitara. Se mai fac teste genetice pentru a pune in evidenta HLA B27. Examenul radiologic, obligatoriu (pe baza lui facandu-se o stadializare a bolii si este si criteriu de diagnostic pozitiv), arata modificari caracteristice la nivelul articulatiei sacroiliace si a coloanei vertebrale, imaginea de coloana „de bambus” aparand tardiv in evolutia bolii. Tomografia computerizata si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii cand modificarile radiologice nu sunt prezente dar exista suspiciunea clinica.

Tratamentul in spondilita anchilozanta
Tratamentul spondilitei anchilozante vizeaza calmarea durerii, reducerea inflamatiei, mentinerea mobilitatii coloanei vertebrale si prevenirea anchilozei. Un diagnostic si un tratament precoce, pot sa reduca durerea, rigiditatea, inflamatia si deformarile care pot sa apara. Tratamentul medicamentos consta in majoritatea cazurilor in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si decontracturante musculare. Insa, cea mai importanta „arma” impotriva bolii este exercitiul fizic, astfel, prin exercitii speciale (kinetoterapie) si sport adecvat (in special inot), persoana isi va pastra pentru mai mult timp forta musculara si conditia fizica generala.

In continuare va voi da cateva sfaturi utile in tratamentul spondilitei:

• pastrati-va greutatea corporala in limite normale
• evitati solicitarea spatelui; evitati sporturile unde trebuie sa stati mult timp intr-o pozitie aplecata
• dormiti pe un pat tare, fara perna pentru a evita anchiloza coloanei vertebrale in anteflexie
• incercati, de trei ori pe zi, sa va lungiti pe abdomen, cu bratele intinse de-a lungul corpului
• aveti grija la postura si nu stati prea mult timp in aceeasi pozitie
• este important sa gasiti un echilibru intre miscare si repaus, fara a face excese in nici o directie