Nutritie

Etichetele alimentare: educarea pacienților

/
Etichetele alimentare: educarea pacienților

Nicoleta Tupiță, Nutriționist,  F. R. Rugby

Dr. Alin Popescu, Medic Primar Medicină Sportivă, F. R. Rugby

 Rezumat:

Eticheta produselor alimentare reprezintă „manualul de utilizare” al acestora pe care, în calitatea de consumatori pe care o avem cu toții, trebuie să o studiem cu atenție și să facem alegeri în cunoștință de cauză. Printre cele mai importante informații care ar trebui regăsite pe etichetă în momentul cumpărării unui produs sunt: termenul de valabilitate, lista de ingrediente, informațiile nutriționale, porția recomandată și prezența alergenilor. Conform unor studii desfășurate în Europa [1], doar o treime dintre consumatorii europeni citesc informațiile nutriționale ale produselor pe care le achiziționează. Educația nutrițională joacă un rol important în alegerile alimentare, existând o relație directă între nivelul de educație nutrițională și frecvența citirii etichetelor nutriționale [2]. În „Cartea Albă a Comisiei Europene” din 30 mai 2007 referitoare la strategia pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, se semnalează că etichetarea nutrițională reprezintă o metodă importantă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția produselor alimentare, care îi ajută să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză [5]. În cazul unor macronutrienți care prezintă o mai mare sensibilitate pentru sănătatea publică, există unele discrepanțe între recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și cantitățile de referință menționate în legislația în vigoare.

Cuvinte-cheie: etichete alimentare, informații nutriționale, educație nutrițională

Abstract:

The food label represents “the user’s manual” which, as consumers, a quality that we all have, means that we must read it with great care and to make informed choices. Among the most important informations that should be read on the labels when purchaising a product are: expiration date, ingredients list, nutritional informations, recommended portion and presence of allergens. According to some studies carried out in Europe [1], only a third of the European consumers read the nutritional information from the products they buy. Nutritional education plays an important role in food choices, with a direct relationship between the level of nutritional education and the frequency of reading the nutritional labels [2]. In the European Commission’s White Paper from May 30, 2007, related to the strategy for Europe on nutrition, overweight and obesity, it is noted that nutrition labeling is an important way of informing consumers about the composition of foods, which helps them make informed choices [5]. In the case of some macronutrients that have a higher sensitivity to public health, there are some discrepancies between the World Health Organization recommendations and the reference quantities mentioned in the legislation in force.

Keywords: food labels, nutritional informations, nutritional education

Introducere

Eticheta produselor alimentare reprezintă „manualul de utilizare” al acestora pe care, în calitatea de consumatori pe care o avem cu toții, trebuie să-l studiem atent și să facem alegeri în cunoștință de cauză. Eticheta produselor alimentare cuprinde mai multe informații esențiale menite să ajute consumatorii să facă alegerile potrivite care se încadrează în stilul lor de viață. Printre cele mai importante informații care ar trebui regăsite pe etichetă în momentul cumpărării unui produs sunt: termenul de valabilitate, lista de ingrediente, informațiile nutriționale, porția recomandată și prezența alergenilor (în special de către persoanele cu alergii sau intoleranțe alimentare). Conform unor studii desfășurate în Europa [1], doar o treime dintre consumatorii europeni citesc informațiile nutriționale ale produselor pe care le achiziționează. Gustul este unul dintre principalii factori care determină achiziționarea unui produs alimentar, urmat de factori precum prețul. Conform aceluiași studiu [1], dintre consumatorii care studiază eticheta alimentară, majoritatea este atentă la valoarea energetică, conținutul în zaharuri și grăsimi. Un număr mai mic de consumatori se uită la conținutul în sare și grăsimi saturate [1]. Tabelul nutrițional este o sursă cunoscută de informare cu privire la valorile nutriționale ale produselor alimentare, declară consumatorii europeni [1]. Educația nutrițională joacă un rol important în alegerile alimentare, existând o relație directă între nivelul de educație nutrițională și frecvența de citire a etichetelor nutriționale [2]. Se pare că există și alți factori precum vârsta, statusul socio-economic, mărimea gospodăriei care influențează citirea etichetelor produselor alimentare [3]. Este de datoria noastră, a specialiștilor din domeniul sănătății să facem educație nutrițională cu pacienții și să-i îndrumăm către interpretarea corectă a informațiilor.

Contextul legislativ european

Un principiu general al legislației alimentare europene îl reprezintă furnizarea informațiilor necesare pentru a determina alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește produsele alimentare, fără a induce în eroare consumatorul. În calitate de educatori în domeniul nutriției în particular sau al sănătății în general, este bine să cunoaștem prevederile legislative de etichetare a produselor alimentare, care uneori nu se suprapun 100% cu practica clinică sau cu recomandările nutriționale generale.

În REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 [4] sunt prevăzute toate aspectele care țin de etichetarea corectă și transparența produselor alimentare în Uniunea Europeană. Pe lângă cerințele legislative se permite și prezența altor informații nutriționale pe eticheta produselor la inițiativa producătorilor. De altfel, există producători mari de alimente care au inclus voluntar etichetarea nutrițională pe ambalaje, înainte ca aceasta să fie obligatorie prin lege.

Publicul larg prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru relația dintre alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei alimentații adecvate necesității individuale. În „Cartea Albă a Comisiei Europene” din 30 mai 2007, referitoare la strategia pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, se semnalează că etichetarea nutrițională reprezintă o metodă importantă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția produselor alimentare care îi ajută să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză [5].

Legislația în vigoare impune prezența următoarelor informații nutriționale pe produsele alimentare destinate consumului uman care pot influența starea de sănătate a consumatorilor (atunci când nu sunt comunicate transparent):

  • Compoziția și lista de ingrediente;
  • Termenul de valabilitate;
  • Condiții de depozitare;
  • Modul de preparare sau utilizare;
  • Valorile nutriționale per 100 g sau 100 ml;
  • Prezența alergenilor;
  • Indicații dietetice pentru produsele cu destinație specială (produse pentru diversificare, pentru diabetici, înlocuitori de masă etc.).

Daca ar fi să stabilim o ordine a importanței informațiilor de pe eticheta nutrițională, atunci drumul informării ar începe de la termenul de valabilitate și ar continua cu lista de ingrediente, valorile nutriționale, modul de depozitare și preparare și nu în ultimul rând, porția recomandată. Porția recomandată nu este o cerință legislativă obligatorie, dar este o informație importantă pe care ar trebui să o căutam pe eticheta produselor pentru a avea o dimensiune asupra marimii acesteia. Se spune că „diferența dintre medicament și otravă o reprezintă doza”, afirmație valabilă și când vine vorba de produsele alimentare. Acestea ne pot face bine sau rău în funcție de cantitatea în care le consumăm și de modalitatea în care le introducem în meniul nostru zilnic.

Lista de ingrediente a produsului alimentar este de obicei comunicată pe spatele etichetei și este precedată de o mențiune care conține cuvântul „ingrediente”. Ingredientele din produsul alimentar sunt prezentate în ordinea descrescătoare a ponderii lor în produsul finit. Pentru ingredientele compuse (de exemplu sirop sau suc de fructe, ciocolată, fructe uscate, legume deshidratate etc.) se va declara în paranteză compoziția lor în lista de ingrediente a produsului finit.

Aditivii alimentari se declară în lista de ingrediente cu numele categoriei din care fac parte (acidifiant, colorant, stabilizator etc.) urmat de numele specific sau de numărul E.

Alergenii alimentari sunt evidentiați în lista de ingrediente printr-un set de caracteristici grafice care îi diferențiază clar de restul ingredientelor, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.

Declarația nutrițională obligatorie cuprinde următoarele informații:

  • Valoarea energetică exprimată în kJ și kcal;
  • Cantitatea de grăsimi, din care se menționează separat cantitatea de acizi grași saturați;
  • Cantitatea de carbohidrați, din care se menționează separat cantitatea de zaharuri;
  • Proteine;
  • Sare.

Dacă produsul conține și adaos de vitamine și minerale, acestea se vor menționa pe eticheta nutrițională în continuarea declarației obligatorii.

În mod voluntar, unii producători pot să declare și cantitatea de fibre, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați, polioli sau amidon.

Cantitățile nutrienților prezentați mai sus se vor exprima raportat la conținutul lor în 100 g sau 100 ml din produsul finit. În completarea declarației nutriționale per 100 g sau 100 ml se pot declara și valorile nutriționale per porție, atât timp cât porția este definită în grame pe ambalaj și se indică și numărul de porții conținute în ambalaj.

Dimensiunea porțiilor nu este reglementată legislativ, aceasta fiind stabilită de producătorii de alimente în funcție de mai multe criterii printre care se numără categoria de alimente din care face parte acel produs, valorile nutriționale furnizate, categoria de populație căreia i se adresează acel produs.

O altă inițiativă voluntară de etichetare nutrițională a unor companii din industria alimentară este declarația nutrițională pe fața ambalajelor, menită să furnizeze un set de informații esențiale consumatorilor „mai grăbiți” care nu acordă suficient timp citirii integrale a tabelului nutrițional de pe spatele ambalajelor. Informația nutrițională de pe fața ambalajelor este adesea prezentată sub forma uneia sau mai multor iconițe nutriționale care indică valoarea energetică per porție sau per 100 g/100 ml și procentul pe care aceasta îl reprezintă din cantitatea de referință (stabilită legislativ). În completarea valorii energetice, pe fața ambalajelor pot fi comunicate și conținutul în zaharuri, grăsimi, acizi grași saturați și sare, toate raportate procentual la cantitățile de referință.

 

Aspecte importante în educarea pacienților cu privire la etichetarea nutrițională

Primul aspect în educarea pacienților cu privire la etichetarea nutrițională a produselor alimentare îl reprezintă încurajarea acestora să citească etichetele. Citirea etichetelor reprezintă în sine o formă de educare nutrițională prin exercițiu, cu timpul consumatorii se vor obișnui cu denumirile nutrienților, știind să estimeze valoarea nutrițională a unui produs și astfel să-l includă corect în alimentația lor zilnică.

În primă fază, în funcție de problemele de sănătate identificate care necesită tratament dietetic, se vor educa consumatorii să identifice nutrienții cei mai sensibili pentru alimentația lor. De exemplu, unei persoane cu exces ponderal i se va indica să urmarească mai ales conținutul caloric al produsului și porția recomandată de producător din acel produs. Porția poate fi indicată și de medic sau nutriționist, caz în care pacientul va fi învățat cum să-și calculeze aportul caloric pornind de la conținutul per 100 g/100 ml al produsului ales spre consum.

Pacienții cu probleme cardiovasculare vor urmări conținutul în grăsimi saturate și sare, iar cei cu diabet conținutul în glucide și zaharuri simple. Cea mai utilă formă de educare este prin exemplificare directă cu ambalajele unor produse alimentare a informațiilor nutriționale, unde se găsesc pe etichetă și cum se interpretează.

În tabelul nutrițional de pe etichetă este trecut într-o coloană separată și procentul din consumul zilnic de referință, ceea ce simplifică destul de mult estimarea aportului în comparație cu nevoile individuale nutriționale. Cu toate acestea, este important să le explicăm pacienților că acele procente sunt raportate la cantități de referință medii și, în cazul unor persoane cu nevoi nutriționale speciale, acestea nu sunt de ajutor și îi pot induce în eroare.

Cantitățile de referință pentru adulți pentru valoare energetică și nutrienții prezenți pe etichetă sunt prezentate în tabelul de mai jos [6]:

Valoarea energetică sau nutrienții Consumul de referință
Valoarea energetică 8 400 kJ/2 000 kcal
Grăsime totală 70 g
Acizi grași saturați 20 g
Glucide 260 g
Zaharuri 90 g
Proteine 50 g
Sare 6 g

Pentru copii nu s-au stabilit încă astfel de valori de referință la nivel european, având în vedere diferențele mari în nevoile nutriționale între diferite grupe de vârstă în perioada de creștere.

În ceea ce privește conținutul în micronutrienți (vitamine și minerale) valorile nutriționale de referință (VNR) ale acestora pentru adulți sunt următoarele:

Vitamine VNR vitamine Minerale VNR minerale
Vitamina A (ɥg) 800 Potasiu (mg) 2 000
Vitamina D (ɥg) 5 Clorură (mg) 800
Vitamina E (mg) 12 Calciu (mg) 800
Vitamina K (ɥg) 75 Fosfor (mg) 700
Vitamina C (mg) 80 Magneziu (mg) 375
Tiamină (mg) 1,1 Fier (mg) 14
Riboflavină (mg) 1,4 Zinc (mg) 10
Niacina (mg) 16 Cupru (mg) 1
Vitamina B6 (mg) 1,4 Mangan (mg) 2
Acid folic (ɥg) 200 Fluorură (mg) 3,5
Vitamina B12 (ɥg) 2,5 Seleniu (mg) 55
Biotină (ɥg) 50 Crom (ɥg) 40
Acid pantotenic (ɥg) 6 Molibden (ɥg) 50
    Iod (ɥg) 150

În cazul unor macronutrienți care prezintă o mai mare sensibilitate pentru sănătatea publică, există unele discrepanțe între recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și cantitățile de referință menționate în legislația în vigoare.

Recomandarea OMS [7] cu privire la consumul de zaharuri este ca acestea să nu reprezinte mai mult de 10% din aportul caloric zilnic. La un aport zilnic mediu de 2.000 kcal, 10% înseamnă 200 kcal din zaharuri, adică 50 g de pe zi. Cantitatea de referință din legislație este situată la aproape dublu față de această recomandare. De asemenea, în privința consumului de sare, cea mai recentă recomandare OMS [8] este de limitare a consumului la 5 g pe zi sau 2.000 mg de sodiu pe zi. În legislația în vigoare referința încă este cea de 6 g pe zi de sare sau 2.400 mg de sodiu.

Ținând cont de aceste discrepanțe, în momentul de față este de datoria educatorilor în sănătate să explice aceste aspecte pacienților pentru a-i îndruma spre un consum adecvat al nutrienților care pot conduce la probleme de sănătate pe termen lung.

Afirmațiile de pe ambalaje cu privire la îmbunătățiri nutriționale sau beneficii pentru sănătate trebuie privite cu atenție atunci când se achiziționează un produs alimentar și analizate în contextul valorii nutriționale generale a produsului. De exemplu, o mențiune cu privire la conținutul redus de zaharuri poate fi facută și pe un produs cu un conținut mare de grăsimi, astfel încât această afirmație nu mai reprezintă un beneficiu. În privința mențiunilor de nutriție și sănătate, pe produse există prevederi legislative care le reglementează într-o anumită masură, dar de restul trebuie să ne ocupăm noi, atât ca educatori, cât și în calitate de consumatori.

Chiar dacă produsele care poartă o mențiune nutrițională ne pot atrage atenția la prima vedere și în cazul acestora este bine să ne uităm în tabelul nutrițional pentru informații suplimentare, dar necesare.

Care sunt caracteristicile de bază ale produsele pe care ar trebui să alegem să le punem în coșul de cumpărături după citirea etichetei:

  • O listă scurtă de ingrediente care să fie ușor de recunoscut;
  • Produse care nu conțin grăsimi hidrogenate;
  • O declarație nutrițională completă (valoare energetică, macronutrienți și micronutrienți dacă este cazul);
  • Declararea porției recomandate;
  • Evidențierea clară a alergenilor;
  • Produsele care conțin o cantitate mai mică de grăsimi saturate comparativ cu cantitatea totală de grăsime conținută;
  • Produsele care conțin o cantitate de zaharuri mai mică în raport cu cantitatea totală de glucide declarată;
  • Produsele cu un conținut de sare cât mai mic (< 20% din necesarul zilnic);
  • Produsele cu adaos de vitamine și minerale pot reprezenta un beneficiu mai ales pentru anumite categorii de vârstă.

Concluzii

În prezent, declarația nutrițională este obligatorie prin lege doar pentru produsele ambalate, dar ar fi util să se extindă și la meniurile din restaurante și cantine, la preparatele de patiserie neambalate și la anumite produse vrac pentru care nu este obligatorie momentan.

Educația nutrițională este un punct esențial în scăderea prevalenței problemelor de sănătate relaționate cu nutriția. Etichetarea nutrițională este un instrument util pe care ar trebui să-l folosim cât mai mult ca principal factor în decizia de cumpărare și consumare a produselor alimentare.

Bibliografie:

  1. EUFIC. EUFIC Forum n° 4: Observation, understanding and use of nutrition information on food labels. http://www.eufic.org/en/collaboration/article/eufic-forum-n-4-pan-european-consumer-research-on-in-store-observation.
  2. Soederberg Miller L.M, Cassady D.L. The Effects of Nutrition Knowledge on Food Label Use: A Review of the Literature. Appetite 2015; 92():. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0195666315002743?via%3Dihub.
  3. Cannoosamy K.,Pugo-Gunsam P., Jeewon R.,. Consumer Knowledge and Attitudes Toward Nutritional Labels. Journal of Nutrition Education and Behavior 2014; 46(5):. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S149940461400178X.
  4. European Commission. REGULATION (EU) No 1169/2011 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 25 October 2011. Official Journal of the European Union 2011; ():. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011R1169.
  5. COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES. WHITE PAPER ON A Strategy for Europe on Nutrition, Overweight and Obesity related health issues:. 2007. http://ec.europa.eu/health/archive/ph_determinants/life_style/nutrition/documents/nutrition_wp_en.pdf.
  6. Food Drink Europe. Guidance September 2013 Regulation (EU) No. 1169/2011 on the Provision of Food Information to Consumers:. 2013. http://www.fooddrinkeurope.eu/uploads/publications_documents/FDE_Guidance_WEB.pdf.
  7. World Health Organization. WHO calls on countries to reduce sugars intake among adults and children. http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2015/sugar-guideline/en/.
  8. World Health Organization. WHO issues new guidance on dietary salt and potassium. http://www.who.int/mediacentre/news/notes/2013/salt_potassium_20130131/en/.
Share
Leave a Reply
Your email address will not be published. *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.